Lumea de azi2 min read

Trăim într-o lume pragmatică. Prin tot ceea ce fac, oamenii vor să realizeze lucruri concrete. În toate demersurile lor au o noimă şi urmăresc o ţintă. Pentru a-şi atinge ţinta se folosesc de un plan şi de mijloace adecvate.

Cele afirmate sunt valabile şi pe tărâm spiritual. Orice om sănătos la minte îşi pune întrebări referitoare la obârşia tuturor lucrurilor, la sensul existenţei sale şi la scopul final pe care trebuie să-l urmărească.

Izvorul tuturor lucrurilor este Dumnezeu. El a creat lumea văzută şi nevăzută, iar pe om, coroana creaţiei sale, l-a pus ca domn şi stăpân peste lucruri. Ţinta omului, creat după chipul lui Dumnezeu, este să ajungă la asemănare cu El, să se îndumnezeiască, să aibă viaţă din belşug.

Din nefericire omul a căzut. Patimi dezordonate au pus stăpânire pe el. În loc să-L aleagă pe Dumnezeu, care este viaţă, a ales păcatul, care este moartea. “Viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte, zice Dumnezeu, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom 30, 19). Comentând această realitate Sfântul Vasile cel Mare a scris: “Moartea este o urmare necesară a păcatului; te apropii de moarte, pe măsură ce te îndepărtezi de Dumnezeu, care este viaţa; moartea este lipsa vieţii. Adam, îndepărtându-se de Dumnezeu, s-a expus morţii”.

Dar din fericire Dumnezeu S-a coborât pe pământ, S-a întrupat, S-a făcut frate cu noi oamenii, pentru a ne da nouă posibilitatea restaurării, posibilitatea îndumnezeirii, pentru a ne mântui. Prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, putem ajunge la Tatăl. Important este să conlucrăm cu harul Său, să punem şi noi umărul pentru a ne despătimi, pentru a ne elibera de păcat şi a ne uni cu El. Harul izvorâtor din Jertfa Crucii Sale curge îmbelşugat în Biserică şi-l adapă pe tot omul doritor de mântuire. La harul care vine de sus trebuie însă să adăugăm şi noi efortul nostru de jos. Dumnezeu trimite ploaia din cer, dar ţăranul este chemat să-şi lucreze ogorul. Altfel nu vor creşte decât spini şi pălămidă. “Ţarina, când absoarbe ploaia ce coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, zice Sfântul Pavel, primeşte binecu-vântarea lui Dumnezeu; Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o aşteaptă” (Evrei 6, 7-8).

Hristos ne-a arătat drumul şi ne-a deschis calea spre Tatăl. În discuţia pe care a avut-o cu ucenicii, înainte de patimi, le-a spus că se duce la Tatăl. Mai mult, a adăugat faptul că ei ştiu unde Se duce şi ştiu şi drumul într-acolo. Însă Toma dă glas nedumeririi ucenicilor: “Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? (Ioan 14, 5). Iar Domnul îi răspunde: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 6).

 

 

DINAMICA DESPĂTIMIRII –Spiritualitate creştină-† Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments