MĂ RUȘINEZ DE CRUCEA TA!1 min read

De multe ori în viața mea

Îmi pierd curajul de-a trăi

Și chiar de-i cu păcat, îmi zic:

„Ce bine-ar fi dac’-aș muri!”…

 

Atunci, spre Crucea Ta privind,

Eu văd cum mă îmbrățișezi

Și parcă șoapta Ți-o aud:

„Și Eu am suferit, nu vezi?..”

 

Mă rușinez de Crucea Ta,

Căci iată, eu sunt păcătos

Și dacă sufăr, e pe drept,

Dar Tu, Stăpânul meu Hristos?..

 

În viața Ta de om ai fost

Curat ca soarele pe cer,

Și totuși Eu Te văd străpuns

De patru cuie lungi de fier..

 

Și dacă mă gândesc mai mult,

Ce sunt la urma urmei eu?..

Un amărât de om, dar Tu

Ești chiar Cuvântul Dumnezeu!

 

Deci dacă Tu nu Te-ai cruțat,

Ci pentru noi Te-ai răstignit,

De ce mă plâng de-atâtea ori

Și-mi pare rău că n-am murit?..

 

E drept că mult am pătimit,

Dar încă sânge nu mi-a curs..

Pe Crucea Ta, Iisuse-al Meu,

Atâta sânge Ți s-a scurs…

 

Și chiar de-aș fi tăiat de viu,

Eu doar pe mine m-aș salva,

Dar Tu pe toți ne-ai mântuit

Prin cruntă Răstignirea Ta…

 

Așa că eu, când simt că-mi pierd

Răbdarea și-‘n nădejdi slăbesc,

Privesc smerit spre Crucea Ta,

Mă rușinez și Te slăvesc,

Iar Tu, de-acolo de pe Lemn,

Cu trupul istovit de chin,

Îmi spui cu glasul chinuit:

„Mai rabdă, puiule, puțin”!

 

de Preot Sorin Croitoru

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments