P

Prin ce se descopera patimile?

Prin ce se descopera patimile? Prin ganduri, prin inchipuiri si simtiri pacatoase. Gandurile si inchipuirile se arata mintii fara de veste, uneori se furiseaza spre ea hoteste; in chip asemanator rasar si simtirile din inima si trup.

 

Gandurile, inchipuirile si simtirile pacatoase il trag pe om la savarsirea pacatului cu fapta sau, cel putin, la indulcirea cu ganduri, inchipuiri si simtiri pacatoase, la robirea de catre ele, la savarsirea pacatului cu inchipuirea si cu simtirea.

 

Nevoitorul lui Hristos trebuie sa lepede nu numai savarsirea pacatului cu fapta, ci si savarsirea lui cu inchipuirea si cu simtirea. Orice patima prinde putere in urma indulcirii de ea, a implinirii pretentiilor si cererilor ei nelegiuite prin miscarile tainice ale sufletului. Patima implinita cu fapta ori sadita in suflet prin invoire la ea si hranire a ei primeste stapanire asupra omului. Este nevoie de mult timp, de nevointa pana la sange, de o deosebita mila a lui Dumnezeu, de un deosebit ajutor al Lui, pentru a arunca jugul patimii primite de buna voie, ce a primit stapanire asupra omului fie in urma caderii omului in pacat de moarte, fie in urma indulcirii nelegiuite, de buna voie, cu pacatul in camara cea de taina a inimii sfintite lui Hristos.

 

Nu este cu putinta ca patimile ce traiesc in om sa nu se descopere in gandurile, cuvintele si faptele lui. Aceste manifestari ale patimilor, atunci cand sunt insotite de oarecare incuviintare din partea omului, sunt numite si socotite “caderi” in alergarea adevaratei nevointe crestine, ce nazuieste spre desavarsire. Ele se vindeca prin pocainta neintarziata.

 

Aceste caderi sunt o insusire nedespartita a invechirii vechiului Adam – a firii omenesti cazute si bolnave de pacat. Mai ales nevoitorul incepator nu poate sa nu se lase atras de gandurile, inchipuirile si simtirile pacatoase; el nu poate sa nu pacatuiasca prin ganduri, inchipuiri si simtiri pacatoase; el nu poate sa nu pacatuiasca cu cuvantul si chiar cu fapta. Aceste pacate se vindeca prin pocainta neintarziata.

 

Nu vorbim aici despre caderile in pacate de moarte si despre viata dusa de buna voie in pacat, care e toata o cadere: vorbim aici despre caderile usoare din neputinta, numite pacate ce se iarta, de care nici dreptii nu erau pe de-a-ntregul liberi.

 

Da marturie Scriptura: De sapte ori va cadea dreptul, si se va scula prin pocainta (Pilde XXIV, 16). Pe masura ce omul se curateste prin pocainta, caderile se imputineaza, dar totodata devin mai subtiri (subtile), mai anevoie bagate de seama, amagesc si inseala cateodata barbati plini de harul dumnezeiesc (1 Paralip. XXI, 1). Aceste caderi feresc de trufie, slujesc drept pricina pentru smerire, tin omul pe pajistea mantuitoare a pocaintei.

 

Privindu-ne pe noi insine in oglinda acestei cunostinte de sine, trebuie sa ne pastram pacea sufleteasca, sa nu ne tulburam si sa nu ne trandavim nicidecum, sa nu cadem in nedumerire atunci cand se descopera in noi lucrarea patimilor. Uneori lucrarea aceasta este slaba alteori foarte puternica. Sa ne impotrivim patimilor cu vitejie.

 

Pana in sicriu ele nu vor inceta sa se scoale si sa navaleasca asupra noastra! Sa ne pregatim, deci, a le sta impotriva toata viata, avand nestirbita incredintare ca nu putem birui in chip statornic patimile, ca din fireasca necesitate trebuie sa fim supusi unor infrangeri nedorite, ca insesi aceste infrangeri ajuta sporirii noastre atunci cand sprijina si intaresc pocainta si smerenia care se naste din aceasta.

 

Sa nu ne incredem in biruintele noastre asupra patimilor, sa nu ne extaziem de aceste biruinte. Patimile, asemenea dracilor care se folosesc de ele, sunt viclene: ele se prefac biruite ca sa ne semetim si ca in urma acestei semetiri a noastre sa ne biruie ele in chip mai lesnicios si mai hotarator.

 

Sa ne pregatim a privi biruintele si infrangerile noastre in acelasi fel: cu barbatie, cu sange rece, fara patima.

 

Te-ai lasat tras de inchipuiri pacatoase, te-ai indulcit de ganduri pacatoase, ai rostit vreun cuvant desert, nechibzuit, ai mancat mult sau ai facut vreun alt lucru de acest fel: sa nu te tulburi, sa nu te imputinezi cu sufletul, sa nu adaugi la vatamare alta vatamare. Pocaieste-te fara intarziere inaintea Cunoscatorului inimilor – Dumnezeu, straduieste-te sa te indrepti si sa te desavarsesti, incredinteaza-te ca ai neaparata nevoie sa iei aminte la tine insuti cu cea mai mare strictete si, pastrandu-ti linistea sufleteasca, continua cu neclintire si staruinta calea ta cea duhovniceasca.

Sf Ignatie Briancianinov

0 Shares