Miracolul întâlnirii dintre om şi Dumnezeu2 min read

Când mergem la spovedanie, venim să ne întâlnim faţă către faţă cu un Prieten, nu
ca să fim judecaţi şi osândiţi, nu cu groaza în suflet pentru ceea ce s-ar putea
întâmpla. Venim la Cel Care, fiind Dumnezeu dincolo de suferinţă, de moarte, a ales,
din iubire pentru noi, să se facă Om, să ia asupra Sa întregul nostru destin omenesc
şi să-Şi dea viaţa pentru noi. Atât viaţa, cât şi moartea Lui sunt pentru noi o mărturie
a iubirii lui Dumnezeu pentru noi. El ne iubeşte atât de mult, încât putem să ne
apropiem de El fie că suntem buni, fie că suntem răi, nădăjduind că ne va primi cu
braţele deschise; iar dacă cineva trebuie să plângă pentru nevrednica noastră stare
şi pentru păcatele noastre, acela este El, Domnul, Care face aceasta din compăti￾mire, din milă, din iubire, căci – precum a spus unuia dintre sfinţi, descoperindu-Se
lui – dacă ar fi un singur păcătos în toată lumea, El ar fi gata să Se facă din nou Om şi
să moară pentru el, fiindcă n-ar îndura gândul că cineva ar rămâne supus pierzaniei.

Acesta este Dumnezeu, Hristos, către Care venim la spovedanie – Cel Care Se
deschide nouă cu toată viaţa şi cu toată moartea Sa, Cel ce ne aşteaptă să venim la
El pentru a fi tămăduiţi, mângâiaţi, sprijiniţi, iar nu judecaţi sau osândiţi.
Să vedem acum care este rolul preotului? (…) El este chemat de către Hristos să
dea mărturie înaintea persoanei care se spovedeşte, a păcătosului, de faptul că es￾te iubit, că Hristos stă de faţă, că El nu are nici o altă dorinţă sau intenţie decât
mântuirea şi bucuria veşnică a celui care, iată, a venit. Totodată preotul, în numele
celui ce se pocăieşte, se pune înaintea Domnului spunând: “Hristoase Doamne,
Dumnezeul nostru, acest om a păcătuit, cu adevărat. Dar iată, el se încredinţează
Ţie, crede în Tine. Noi toţi îl iubim cu aceeaşi iubire cu care Tu îl iubeşti. Suntem
gata să ne dăm viaţa pentru ca el să-şi afle liniştea şi bucuria şi să se împace şi să
se unească cu Tine, Domnul nostru, Dumnezeul nostru, Mântuitorul şi Preaiubitul
nostru.”
Când vei veni data viitoare la spovedanie, fii cu luare aminte la toate acestea! Gâ-
ndeşte-te la felul în care te înfăţişezi: nu cu teama de a fi pedepsit sau respins, ci cu
inima deschisă pentru a deşerta înaintea Domnului tot răul şi tot ce e îndoielnic în
această inimă. Iar Hristos te va primi. Această spovedanie ar putea fi pentru El o
nouă răstignire, însă El o primeşte, nu o va lepăda. El nu te respinge. Vino, deschide-ţi inima, grăieşte-I sincer tot adevărul, ştiind că eşti iubit dincolo de orice judecată,
până la jertfă şi moarte: moartea Lui şi viaţa ta – viaţă vremelnică şi viaţă veşnică.

Sursa: Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iertarii. Taina tămaduirii

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments