(…) Sunt mai multe niveluri de înţelegere duhovnicească a chemării pe care Hristos
o face, într-un fel sau altul, fiecăruia dintre noi. Tânărul bogat aude de un Învăţător
de Lege deosebit, ieşit din comun, de Care poporul lui Israel se apropia, mai mult
sau mai puţin, pe Care Îl respecta, mai mult sau mai puţin, pe Care Îl credea, mai
mult sau mai puţin. Şi se apropie şi el, şi curios, dar în acelaşi timp şi foarte mândru
de starea lui sufletească de până atunci – adică se credea mare împlinitor al Legii –
vine la Învăţător, poate mai mult încercând să-L ispitească decât să afle adevărul (…),
şi întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?” „Respectă poruncile!”, îi răspunde.
„Care?” (…) Iar Iisus i-a zis: “Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să-l iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi”.
Şi auziţi răspunsul tânărului – (…) era atât de încântat de formalismul lui, am spune,
de starea lui exterioară, de starea respectării poruncilor, încât era foarte bucuros
să-I răspundă lui Hristos: „Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai
lipseşte?”. Şi abia acum Hristos îl cheamă, abia acum Hristos îl provoacă să se
depăşească pe sine însuşi, să renunţe la sine, să iasă din sine, din mândria lui, din
autosuficienţa lui, din Legea veche, să iasă din cuvântul Lui Dumnezeu, am putea
spune, şi să intre în alt Cuvânt al Lui Dumnezeu, desăvârşit, revelat, Care era chiar
înaintea lui, pentru că înaintea lui stătea Cuvântul Lui Dumnezeu Însuşi. Îi spune:
„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea
comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi”. Şi auzind cuvântul acesta tânărul a
plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: “Adevărat zic vouă
că un bogat cu greu va intra în Împărăţia Cerurilor”.
(…) Şi nu o să insist pe bogăţie, pe bogăţia materială. Însă, trebuie să vedem această
stare a tânărului pentru noi cei de azi şi prin aşa-zisa bogăţie pe care am putea-o avea. Şi mă refer aici la cea intelectuală, la bogăţia cunoştinţelor noastre, la inteligen-ţa noastră.
Putem să vorbim şi de frumuseţea exterioară, de frumuseţea trupească,
de puterea pe care o exercităm asupra altora prin personalitatea pe care o avem sau
prin cine ştie ce daruri extraordinare pe care le-am putea avea în toate domeniile
(…), tot ceea ce de multe ori constituie pentru noi, cei săraci material, o bogăţie care
ne face să rămânem departe, să nu putem renunţa la ea atunci când Hristos ne
cheamă şi ne spune că: “a fi desăvârşit înseamnă să renunţăm la bogăţia noastră, să
o vindem”. Adică să ne comportăm ca şi cum n-am mai avea-o, să o împărţim săracilor sau să ne considerăm pe noi înşine săraci în acest sens şi să ne golim inima de
toate pentru ca Hristos să poată avea loc în ea. Aceasta este chemarea noastră prin
excelenţă, vocaţia noastră prin excelenţă, chemarea de la Hristos: să Îi aparţinem Lui în
totalitate.
(…) A fi a lui Hristos nu înseamnă doar să te duci în mănăstire astazi, înseamnă a-L urma pe Hristos în toate, în absolut tot ceea ce facem. Însă, ceea ce ne este mai
greu este să ne sărăcim inima noastră, mintea noastră, să o vedem săracă şi goală fără
Hristos. Şi să răspundem la această chemare a Lui care înseamnă să ne vedem pe noi
înşine săraci. (…)
Ce avem noi să nu ne fie dăruit de către Dumnezeu? Ce avem să nu fie primit? Ce avem
şi să fie numai al nostru? Tot ceea ce avem, de la cele duhovniceşti, spirituale, până la
cele materiale, până la propria noastră persoană este un dar de la Dumnezeu. Ne suntem dăruiţi nouă înşine şi este greu dacă nu facem efortul discernământului, încă din
fragedă tinereţe, să ştim, să discernem, să vedem care este cuvântul lui Hristos, cuvântul Lui Dumnezeu, unic, pentru fiecare dintre noi.
(…) Care este starea mea de înţelegere, de discernământ a ceea ce Hristos vrea de la mine? (…) Care este vocaţia mea? Pentru ce m-am născut în această lume? Întrebarea aceasta ne-o pune Hristos şi
a pus-o tânărul bogat lui Hristos: „Ce să fac să fiu desăvârşit?”. Şi Hristos îi răspunde.
Dar îi mai răspunde cu un cuvânt: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc este
desăvârşit”. Adică nici mai mult, nici mai puţin decât să fim ca Dumnezeu. Iată chemarea, iată chemarea desăvârşirii. Şi intrăm prin această chemare într-o pădure nesfârşită
în care, de multe ori, nu mai vedem nicio intrare, nicio ieşire şi ne dăm seama că avem
viaţa noastră întreagă la dispoziţie pentru a răspunde la această chemare a lui Hristos:
să fim desăvârşiţi, să ne golim de noi înşine, să ne considerăm săraci. (…) Şi această
chemare este a fiecăruia dintre noi, şi a mea, şi a voastra, a fiecaruia. (…) Desăvârşirea,
căutarea desăvârşirii în viaţa aceasta este, după cum spunea Părintele Arsenie Papacioc
(…): „să înviem, să înviem iară şi iară din morţile noastre de fiecare zi”. Pentru că nu
poate fi chemarea lui Hristos alta decât spre ridicare, spre înviere.
(…) acesta este setea din noi, setea tânărului este explozia de viaţă pe care o are în el, pe care o avem în noi, o aveţi în voi. Cum o ghidaţi? Spre ce o îndreptaţi?
(…) Singurul care ne poate da vedere este Hristos.
Dar nu o face fără ca noi înşine să răspundem liber la chemarea Lui. Nu o face cu forţa,
ne lasă complet liberi. Dar orice pas pe care noi îl facem înspre El, cheamă şi pasul lui
Hristos. Pentru că nu este numai o vocaţie a noastră înspre Hristos şi o chemare a noastră înspre Hristos, este şi o chemare a lui Hristos de către noi, la care El aproape că nu
mai poate să nu răspundă, aproape că nu mai este liber să nu răspundă. Pe când noi
suntem liberi.
(…) În ciuda a tot ceea ce noi putem gândi despre Dumnezeu, am fost şi
suntem liberi. De aceea Hristos pe cruce nu face nici un gest care să oblige. Ce-i spuneau cei din jur? „Dă-Te jos de pe Cruce ca să credem în Tine”, şi-L batjocoreau, râdeau
de El. Şi cât de mare este tentaţia aceasta – noi nu reuşim niciodată să-i rezistăm: să
arătam că avem dreptate! El a lăsat ca dreptatea şi ca adevărul să izbucnească, să iasă,
să se ridice din mormânt, prin Învierea Lui.
Sursa: ÎPS Iosif, Mitropolitului Europei Occidentale şi Meridionale
