Daca va certati inainte, intre frati si surori, nu puteti sa va impartasiti. Poti sa faci postul care-l vrei, poti sa faci 50 de metanii, daca ai ceva impotriva fratelui tau sau a surorii tale, ceea ce vii sa faci aici este ca te impartasesti pentru osandirea ta. Du-te si cere iertare fratelui tau, sau surorii tale, dar daca tu nu poti sa o faci, pentru ca persoana este departe, sau pentru ca nu vrei sa o faci, trebuie sa vezi preotul si sa-i spui: “nu vreau sa iert“, sau “as vrea ,dar nu pot sa iert“. Vei depune aceasta in fata lui Hristos, dar in niciun caz nu poti sa te impartasesti, in timp ce in inima pastrezi in mod constient o ranchiuna, pentru ca asta este mai mult decat o miscare a inimii. Parintele Sofronie ne vorbeste de miscarea inimii, dar va imaginati cu ranchiuna in ce grad ne gasim! Deci asta este o interdictie de a se impartasi in mod absolut, de unde si necesitatea de a vedea preotul.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte. Ne marturisim, aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia noastra.
Iata, Doamne, unde sunt. As vrea sa iubesc, dar nu pot sa iubesc. Nu vreau sa iubesc, nu vreau sa iert. Unul m-a lovit, vino in ajutorul meu. Ce pot sa fac?
Asa ne vom duce in fata preotului si a lui Dumnezeu.
Deci, vedeti, pregatirea de Impartasanie presupune o luciditate, si noi chiar ii cerem lui Dumnezeu aceasta luciditate. Daca am fost victime ale cuiva, trebuie sa stim ca in fata lui Dumnezeu nu este diferenta intre cel care m-a ranit si mine, si ca, chiar daca nu-mi dau seama, intr-o zi putem fi noi in postura de a-l rani pe altul, si noi insine sa facem victime.
Daca distanta, sau alte imposibilitati ne impiedica, care nu tin de noi, important este sa iertam in inima noastra. Persoana poate sa moara, cea care ne-a ranit, si nu mai avem posibilitatea sa ne impacam cu ea, dar in inima noastra putem sa spunem: “Doamne, o iert!” si trebuie sa stim, ca daca nu iertam, acumulam asupra persoanei in cauza carbuni aprinsi.
Dar insusi Hristos ne spune: “Iertati si veti fi voi insiva iertati in masura in care iertati“. Imaginati-va ca Dumnezeu ne trateaza cu masura in care noi ii tratam pe fratii sau surorile noastre. Cred ca atunci va fi rau. Cred ca avem fara indoiala o conceptie a dreptatii care este mult mai abrupta, mult mai dura, mult mai neiertatoare decat cea a lui Dumnezeu. Suntem foarte neiertatori cu fratii si surorile noaste, pentru una sau alta din actiunile, faptele lor. Si sper sa nu fim judecati cu masura cu care noi insisi judecam pe altii, si aici vorbesc in primul rand pentru mine. […]
Convorbiri duhovnicesti cu PS Marc Nemteanu
