Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate, alt filosof. Si acela avea o femeie foarte talentata.
Si a inceput sa spuna: „Domnule, am o femeie asa de frumoasa!” Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si a tras un zero.
„Femeia mea-i de neam mare; taica-sau a fost ministru”. Celalalt a mai tras un zero.
„Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava”. Acela a mai tras un zero.
„Femeia mea ii foarte invatata”. Acela a mai tras un zero.
„Femeia mea stie sa lucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri de tot neamul, bucate la mese mari”. Acela a mai tras un zero.
„Femeia mea stie sa toarca broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina sau cu mana. Uite cate
talente are femeia mea!”. Acela a mai tras un zero.
La urma a adaugat: „Femeia mea are frica de Dumnezeu si este credincioasa!”. Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unu urmat de sase zerouri face un milion.
Si a spus: „Ia, acuma i-am dat valorare femeii tale. Nu cand ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa
faca, pentru ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule, nimic!”
Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeia aceea si cu orice om. Poate sa aiba toate talentele, poate sa stie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala intelepciunii si omul acesta nu-i bun de nimic.
