Dezamăgirile din viaţa Sfântului Pavel1 min read

Marele vis al lui Pavel a fost acela de a propovădui Evanghelia în Spania.

“Când va fi să merg în Spania, veni-voi către voi”, scrie el în Romani 15, 24.

Dar Pavel nu a ajuns niciodată acolo. În loc de marea călătorie în Spania, a ajuns într-o celulă rece şi murdară dintr-o temniţă a Romei.

În loc de slava biruinţei pentru Hristos în locuri îndepărtate, a fost silit să dea faţă cu zidurile temniţei şi mai apoi cu execuţia şi moartea.

Cum bine zicea cineva: “Puţini au şansa de a trăi pe temeiul primei alegeri”.

Cei mai mulţi dintre noi trebuie să învăţăm a trăi pe temeiul celei de-a doua sau celei de treia alegeri.

Dar această mare dezamăgire nu a fost pentru Pavel o fundătură, ci doar o cotitură.

“Dumnezeu ceva mai bun mai înainte văzând” pentru el. Din celula temniţei romane a scris Pavel cele mai frumoase epistole – epistole ce aveau să devină o binecuvântare pentru milioane de oameni şi care poate nu ar fi fost scrise dacă Pavel se ducea în Spania.

Când Dumnezeu ne închide o uşă, ne deschide totdeauna o alta.

Necazul este că noi pierdem o mulţime de vreme uitându-ne cu regret la uşa cea închisă şi nu mai reuşim să o vedem pe cea pe care ne-a deschis-o.

Dacă Dumnezeu alege să închidă o uşă, e pentru că ne-a deschis o altă uşă undeva.

Când Dumnezeu a închis pentru Pavel uşa Spaniei, i-a deschis uşa scrierii epistolelor din închisoare, care au fost o binecuvântare lumii.

Anthony M. Coniaris, Vitamine duhovniceşti pentru întărirea sufletului, Editura Sophia,

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments