I se spune Sfânta Taină a Spovedaniei, deoarece şi de data aceasta între preot, penitent şi Dumnezeu se produce o minune, o mare lucrare tainică. Credinciosul se descarcă de păcate cu toată căinţa în faţa preotului şi Dumnezeu, fiind prezent în chip nevăzut, îl iartă şi îl dezleagă prin mâinile preotului.
După ce credinciosul şi-a spus tot ce avea pe suflet, preotul îi pune mâinile pe cap zicându-i formula: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N), şi să-ţi ierte ţie toate pă catele. Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
În timpul rostirii acestei formule preotul, având mâinile pe capul credinciosului, produce împărtăşirea harului divin, un transfer de energie a Duhului Sfânt.
După învăţătura Bisericii Ortodoxe adevăratul săvârşitor al Tainelor este Mântuitorul Iisus Hristos, iar preotul este iconomul Tainelor Sfinte (I, Cor. 4,1).
În cazul Spovedaniei, cel ce primeşte mărturisirea este Mântuitorul Iisus, iar preotul este doar un martor.
După cum citim în Rânduielile Sfintei Mărturisiri: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă… Şi eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte îmi vei spune mie”.
Preotul, în virtutea harului duhovniciei, împărtă-şeşte harul iertării păcatelor prin dezlegarea ce o face credinciosul.
Aşadar, Mântuitorul Iisus Hristos, fiind de faţă la Taina Sfintei Spovedanii, datorită sincerităţii, căinţei şi zdrobirii de inimă pentru tot răul ce 1-a făcut, prin mâinile preotului slujitor, îl iartă pe cel ce stă în genunchi cu căinţă.
Deci, cu alte cuvinte, la Taina Sfintei Spovedanii se produc următoarele: penitentul se descarcă de tot răul acumulat în timp, cu toată căinţa; preotul îl iartă şi îl dezleagă prin punerea mâinilor, iar harul (energia) Duhului Sfânt, în acel timp vine şi se revarsă peste acel credincios.
De aceea se şi simte totdeauna o mare uşurare şi mângâiere după Spovedanie.
