Noi de multe ori venim la Mântuitorul cu problemele noastre de zi cu zi şi Mântuitorul ne cheamă la ceva mai mult, la ceva mai mult decât putem noi înţelege.
Şi zice: Veniţi la Mine să vă dau apa cea vie!
Şi noi rămânem tot cu impresia aceea: Doamne, dar de unde ai Tu să-mi dai apa mea de toate zilele?
Cum poţi Tu să mă scapi de datorii? Cum poţi Tu să mă ajuţi să scap de lucrul ăsta?
Rămânem tot la lucrurile minore, aşa cum a rămas femeia samarineancă.
Apoi Mântuitorul îi spune: Nu, apa pe care ţi-o dau Eu este o apă diferită de apa aceasta, este apa care va curge şi în tine și dacă o vei descoperi din tine nu vei înseta niciodată.
Noi suntem însetaţi teribil, mai ales societatea în care trăim este însetată teribil suntem însetaţi după distracţie, suntem însetaţi după relaxare, suntem însetaţi după bani, suntem însetaţi după fericire și o căutăm tot unde nu trebuie.
Noi toţi suntem însetaţi! Toţi oamenii din lumea aceasta sunt însetaţi.
Nu există un om care să nu aibă o dorinţă spirituală, să nu aibă o chemare de la Dumnezeu să se împlinească.
Noi toţi vrem să fim fericiţi, vrem să fim fericiţi în ceea ce facem.
Acesta este scopul vieţii: fericirea!
Şi aşa de însetaţi suntem încât o căutăm în tot locul unde n-ar trebui să o căutăm, în toate lucrurile care nu ne satură.
Părintele Stăniloae ne spune foarte frumos că omul are o sete după infinit. Noi suntem chemaţi să ne împlinim și, pentru că omul L-a uitat pe Dumnezeu, încearcă să-și sature setea de infinit prin lucruri finite.
Încercăm să ne săturăm dorinţa noastră de infinit prin lucruri finite: printr-o pereche de pantofi, printr-o maşină, printr-o casă, printr-o rochie… Prin orice lucruri încercăm să ne potolim setea noastră, vrem să ne împlinim. Săraci ce suntem… Nu ne dăm seama că lucrurile finite nu ne pot da o fericire infinită.
Fericirea infinită vine doar de la un Dumnezeu infinit!
Pr. Cosmin Antonescu de la Biserica Sfanta Maria din Portland, SUA
