Mi-a atras atenţia ce spunea Părintele Paisie Aghioritul, că pot veni, adică, mii de gânduri asupra capetelor noastre, important este ca mintea să nu devină aeroport.

Spunea şi acest cuvânt, despre mintea-aeroport. Mai povestea, încă, şi o altă întâmplare. Oamenii veneau la Părintele Paisie să-şi spună gândurile, iar acesta, cu harisma pe care o avea, ştia să le deosebească. Cineva a mers odata la Parintele si  i-a spus: „Părinte Paisie, merg la psihiatri, iau medicamente psihotrope.” Părintele i-a răspuns: „Copilul meu, tu n-ai astfel de probleme.”

Avea, desigur, darul deosebirii. Unuia îi spunea: „Tu trebuie să mergi la medic să iei medicamente”, iar altuia: „încetează să mai iei medicamente, problema ta nu se rezolvă cu pastile, ea stă în gândurile strâmbe pe care le ai”. Altcuiva îi spunea să meargă la Sfântul Gherasim sau la Sfântul Nectarie să citească Paraclisul, pentru că lăuntric avea o înrâurire demonică.

Vedeţi, un Părinte încercat, înţelept şi sfânt, care avea harisma deosebirii duhurilor.

 Spunea: „Copilul acesta are nevoie de tămăduire de la un Sfânt.”

Altă dată zicea: „Copilul să meargă la un Sfânt, iar voi, părinţii, să vă duceţi să vă spovediţi, căci din pricina voastră a îngăduit Dumnezeu să se chinuiască acest copil.”

Pe altul îl îndemna: „Mergi la cutare medic, trebuie să iei medicamente pentru că problema ta ţine de trup, de creier.” Altcuiva îi spunea: „Nu mai lua medicamente. Copilaşul meu, nu ai nimic. Pe tine te preocupă gândul acesta. ” Cuiva, cu care am mers împreună să-l cercetăm, i-a spus: „Nu te mai gândi la asta, scoateţi-o din minte.” iar când am plecat, acela mi-a mărturisit: „Doamne, ce-am simţit! Ca şi cum aş fi avut un ghimpe (ştiţi cum spunem, când îţi intră un ghimpe, o aşchie sub piele si o scoţi) şi îndată m-am vindecat şi am aruncat şi pastilele.”

Părintele spunea, de altfel, că un gând bun pe care îl punem, adică în loc de a primi gândul rău să avem gând bun, face cât o priveghere de multe ceasuri. Cineva poate să se roage zece ore şi să afle sau nu folos. Când însă reuşeşte să alunge un gând rău şi să pună gândul contrar lui, adică bun, aceasta are puterea unei privegheri.

Spunea iarăşi: „ Un gând bun are mai mare valoare decât cea mai aspră nevoinţă.” Prin nevoinţă înţelegea metaniile. Desigur, Părintele Paisie făcea şi o astfel de nevoinţă, dar de multe ori se poate întâmpla să facem metanii până la pământ sau să stăm în picioare, drepţi sau orice altceva, şi să nu avem gânduri bune.

Mai dădea un exemplu legat de slujirea sa ca telegrafist în armată: „Trebuie să avem grijă să nu primim telegramele viclene ale diavolului. Acesta trimite neîncetat telegrame, să nu le primim, căci sunt unii care le primesc, le citesc, le recitesc si le mai şi pun la păstrare în arhivă.” Dacă ar fi trăit astăzi, ar fi zis de calculatoare – aşa şi noi, primim „telegramele” şi le salvăm pe hard disk-ul computerului.

Altădată spunea: „Omul, când lucrează de-a stânga, adică având gânduri de-a stânga, se chinuieşte, se topeşte, îşi pierde minţile.”

Multe de acest fel spunea Părintele Paisie şi îi ajuta foarte mult pe oameni, care aflau în preajma sa mângâiere. Mergeau la el oameni împovăraţi de dureri, răniţi, obosiţi de viaţă, cu vina păcatelor în suflet şi se tămăduiau.

Cineva s-a dus la Părintele şi i-a spus: „Părinte Paisie, pe drum, cum veneam încoace, am întâlnit un monah care fuma şi avea şi radioul pornit, asculta cântece lumeşti.”

L-a întrebat: „Unde l-ai văzut?”.

l-a explicat.

Părintele i-a spus: „Acesta, binecuvântatule, este mai bun decât mine.”

„Nici nu  incape vorbă de aşa ceva”, i-a răspuns, „tu nici nu fumezi, nici nu asculţi radioul.”

 Părintele i-a spus: „Acest monah pe care Tai văzut, înainte de a se călugări a petrecut ani întregi pe vapor, ca marinar, şi a făcut tot soiul de păcate. Fuma, se şi droga, petrecea cu femeile, avea zece păcate, zece patimi.

 Când a venit în Sfântul Munte, a tăiat opt patimi şi i-au mai rămas acestea două.

 Eu, când am venit în Sfăntul Munte, nu aveam aceste patimi, însă am dobândit zece virtuţi? Opt virtuţi?

 Dacă el a tăiat opt patimi, eu am dobândit opt virtuţi? Nu le-am dobândit, aşa că acesta este mai bun decât mine.”

Imi amintesc de cuvântul Sfântului Simeon Noul Teolog despre faptul că Dumnezeu, la A Doua Venire, nu ne va judeca pentru păcatele pe care le-am făcut, căci oameni suntem şi „gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui”, adică este firesc să păcătuim, îngerilor le este firesc să nu păcătuiască, ci să-L slăvească pe Dumnezeu. După cădere, este firesc să păcătuim. Nu ne va osândi şi nu ne va judeca Dumnezeu pentru păcatele pe care le-am săvârşit, ci ne va osândi şi ne va judeca pentru că nu ne-am pocăit.

Când te întâlneai cu Părintele Paisie, îi vedeai seninătatea duhovnicească, nobleţea sa lăuntrică, care îi ajuta foarte mult pe oameni.

Elena- Alina Zavate  Editor Buna Vestire.net