„Drepţi să stăm, să stăm bine, cu vrednicie”, nu a fost rânduită fără un rost anume sau la întâmplare, ci pentru ca noi să ne îndreptăm gândurile care ni se târăsc jos pe pământ, astfel încât, lepădându-ne de amorţeala pricinuită de treburile vieţii zilnice, să ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu cu un suflet drept.
Şi pentru a afla că, într-adevăr, aceste cuvinte nu se referă la trup, ci la suflet, el fiind cel chemat să se îndrepteze, să vedem cum aceeaşi expresie este folosită în acest fel şi de către Apostolul Pavel.
Scriindu-le oamenilor doborâţi şi copleşiţi din pricina nenorocirilor, Pavel spunea: „Indreptaţi-vă braţele obosite şi genunchii slăbiţi”.
Ei bine, ce-am putea spune despre aceste cuvinte? Că el vorbeşte astfel despre braţele şi genunchii trupului? Nicidecum, deoarece nu le vorbeşte nici unor atleţi şi nici unor luptători, ci prin aceste cuvinte, el a încercat să însufleţească tăria lăuntrică a sufletelor slăbite de încercări.
Ia aminte lângă cine te găseşti şi împreună cu cine II vei chema pe Dumnezeu: împreună cu heruvimii!
Cugetă la cei ce alcătuiesc un cor de laudă împreună cu tine şi îţi va fi de ajuns pentru a deveni cu luare-aminte şi a înţelege că tu, îmbrăcat în trup şi făcut din came, ai fost socotit vrednic să-I slujeşti împreună cu puterile Stăpânului tuturor.
Aşadar, nimeni să nu ia parte la aceste cântări sfinte şi de taină cu o râvnă slăbită! Nimeni să nu mai aibă mintea ocupată cu treburi lumeşti, ci gonindu-le din cuget pe toate cele pământeşti, să se înalţe pe sine cu totul la cer şi, ca şi cum s-ar afla în preajma tronului slavei, zburând împreună cu serafimii, să-I cânte Dumnezeului slavei şi al măreţiei cântarea întru totul sfântă. Iată pentru ce ni se cere tuturor să stăm bine, cu vrednicie, în acest moment.
Deoarece a sta bine şi cu vrednicie nu înseamnă altceva decât a sta aşa cum se cuvine să stea omul înaintea şi în prezenţa lui Dumnezeu, cu „frică şi cutremur”, cu suflet treaz şi care priveghează.
Consemnat de Elena- Alina Zavate. Editor BunaVestire.net
