Ghetsimani1 min de citit

Picioarele spălate de plânsul Magdalenii

Se frânseră. Sub raza divinei milostenii

Iisus căzu în rugă cu faţa-nsângerată

Şi greu în pacea nopţii rosti cuvântul: ”Tată,

Îţi simt durerea sfântă şi grija părintească,

Mă doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească,

Mă tulbură iubirea şi jalea de Părinte.

Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,

Când urletul mulţimii va cere de la Tine

Să osândeşti pe Domnul luminilor depline,

Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,

Când Fiul Tău cădea-va sub bici fără putere,

Când sfârtecându-mi trupul în drumul alb de ţară

Voi duce spre Golgota cereasca mea povară,

Părinte-al meu, în milă să nu-ţi uiţi legământul,

Mă lasă cu durerea să mântuiesc pământul.

Să nu-ţi aduni blestemul şi fulgerele toate,

Ca să opreşti mânia neputincioasei gloate;

Nu-i pedepsi pe dânşii cu ploaie de pucioasă,

În marea Ta iubire mă uită şi mă lasă,

Mă lasă, Doamne-al milei, să nu-ţi mai simt iubirea,

Să ştiu că nu-mi ajunge la Tine tânguirea.

Te-mbracă azi în haina lucirilor de stele

Cu bucuria sfântă a învierii mele.

Ca să nu ştiu cât suferi în lumile-Şi senine,

Părinte, fă să treacă paharul de la mine.”

Iisus ridică fruntea şi-ncepe să coboare.

O aripă de înger L-atinse cu răcoare.

 

Zorica Latcu

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments