Lăsaţi-mă să plâng… acuma
aceasta-i tot ce vă implor,
vreau numai lacrimi, numai lacrimi,
lăsaţi-mi uşurarea lor!
Dacă puteţi să staţi deoparte
şi să tăceţi, puteţi să staţi,
dar nu-mi grăiţi nimic, nici unii,
ci plânsul singur mi-l lăsaţi.
Mi-e sufletul prea greu, nu-l poate
nimic despovăra de tot,
nici mângâiere, nici speranţă,
ci numai lacrimile-l pot.
Durerea care geme-n mine
nu pot s-o ţin, nici s-o desprind,
nici în tăceri, nici în cuvinte,
ci numa-n lacrimi şiroind.
Credinţa şi nădejdea-s duse,
nimic din ele n-a rămas,
iubirea singură-nsoţească-mi
amarul lacrimilor ceas.
Lăsaţi-mă să plâng…
– O, lacrimi,
despovăraţi lăuntrul meu,
să plece toţi, să fiţi cu mine
voi, numai voi – şi Dumnezeu!
TRAIAN DORZ