… Iubirea voastră să o urmați pe cât vă stă în putere și, alergând cu credință, să o apucați și să nu fiți înșelați nicidecum în nădejdile voastre. Fiindcă toată osârdia și toată nevoința cu multe osteneli care nu ajunge la iubire în duh umilit [Psalmi 50, 19] e zadarnică și n-ajunge la nimic folositor.
Căci în nicio altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenici ai Mei, dacă vă iubiți unii pe alții” [Ioan 13, 35].
Căci pentru ea s-a făcut Cuvântul trup și s-a sălășluit între noi [Ioan 1, 14], pentru ea făcându-Se om a răbdat de bunăvoie
Patimile cele facătoare-de-viață, ca făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului și, luând-o pe umeri, să o înalțe la ceruri.
Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără odihnă și, pescuind în toată lumea locuită cu cârligul și năvodul cuvântării, au scos-o din adâncul idolatriei și au mântuit-o ducând-o la limanul împărăției cerurilor.
Pentru ea mucenicii și-au vărsat sângele ca să nu piardă pe Hristos.
Pentru ea de-Dumnezeu-purtătorii noștri părinți și dascăli ai lumii și-au pus cu osârdie sufletele lor pentru Biserica cea sobornicească și apostolească, iar noi, netrebnicii, am venit ca întâi-stătători la conducerea voastră, preacinstiții noștri părinți și frați, ca, imitându-i după putință întru toate pe aceia, toate să le suferim și să le răbdăm pentru voi și să le săvârșim spre zidirea și folosul vostru, ca să vă înfățișăm la masa Domnului jertfe desăvârșite, arderi-de-tot cuvântătoare [Romani 12, 1].
Căci voi sunteți copiii lui Dumnezeu pe care mi i-a dat ca pe niște prunci Dumnezeu [Evrei 2, 13], voi sunteți măruntaiele mele, ochii mei. Voi sunteți, vorbind apostolește, lauda mea [2 Corinteni 1, 14] și pecetea învățăturii mele [1 Corinteni 9, 2].
Să râvnim, deci, iubiții mei frați întru Hristos, ca așa cum slujim întru toate, așa și prin iubirea unii față de alții să slujim lui Dumnezeu și celui pe care l-ați ales să-l aveți în chip de părinte duhovnicesc — chiar dacă sunt foarte departe de această vrednicie —, ca Dumnezeu să se bucure de înțelegerea și desăvârșirea voastră și să mă bucur și eu, smeritul, văzând încordată pururea spre mai bine înaintarea vieții voastre celei după Dumnezeu în credință în curăție [1 Timotei 4, 13], în frică de Dumnezeu, în evlavie, în străpungere și lacrimi, prin care omul lăuntric se curăță și se umple de lumină dumnezeiască și devine întreg al Duhului Sfânt în duh umilit și înfrânt și în cuget plecat, iar bucuria mea să fie spre binecuvântarea voastră și adaos de viață nestricată și fericită în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava în veci.
O, preadorită iubire [agape], fericit cel ce te-a îmbrățișat pe tine, pentru că niciodată nu va mai pofti să îmbrățișeze în chip pătimaș o frumusețe pământească. Fericit cel înlănțuit de tine cu o dragoste [eros] dumnezeiască, căci acela va tăgădui lumea întreagă și, apropiindu-se de orice om, nicidecum nu se va întina.
Amin.
Sf Simeon noul Teolog
