Marcu 9, 17-31
- Şi I-a răspuns unul din mulţime: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
- Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”.
- Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!”
- Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?” Iar el a răspuns: „Din pruncie.
- Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută‑ne, fie‑Ţi milă de noi!”
- Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede”.
- Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”
- Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!”
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
- Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare.
- Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?”
- Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post”.
- Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva.
- Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.
32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Matei 4, 25; 5, 1-12
Şi mulţimi numeroase mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
- Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi.
- Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând:
- „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
- Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
- Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
- Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
- Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
- Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
- Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
- Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
- Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
- Bucuraţi‑vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.
