Evanghelia Duminicii a IV a din Postul Mare3 min read

Marcu 9, 17-31

  1. Şi I-a răspuns unul din mulţime: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
  2. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”.
  3. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!”
  4. Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spume­gând.

21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?” Iar el a răspuns: „Din pruncie.

  1. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută‑ne, fieŢi milă de noi!
  2. Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede”.
  3. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”
  4. Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!”

26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

  1. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare.
  2. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?”
  3. Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post”.
  4. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva.
  5. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Matei 4, 25; 5, 1-12

 

Şi mulţimi numeroase mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

  1. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi.
  2. Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând:
  3. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
  4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
  5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
  6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
  7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. 
  8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 
  9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
  10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. 
  11. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
  12. Bucura­ţi‑vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments