DELICATEŢEA2 min read

Am un prieten, profesor, şi e foarte delicat. Şi îmi spune el mie odată: „Părinte, mă gândesc câteodată cât de delicat e Dumnezeu”. Şi îmi place. Pentru că omul de obicei când gândeşte pe Dumnezeu pune ceva şi din sufletul său în cunoştinţa de Dumnezeu, şi mai ales sesizează nişte laturi ale persoanelor dumnezeieşti, cât putem noi să le cunoaştem, şi după starea lui.

Trebuie să vă mai spun ceva fain! Şi anume, mie mi-au plăcut totdeauna lucrurile delicate! Şi din Pateric mi-au plăcut lucrurile de o delicateţe superioară, de o delicateţe impunătoare. Aşa sunt două istorisiri care-mi plac mie foarte mult.

Una în legătură cu cinstirea între ei a oamenilor. În istorisirile despre Sfântul Ilarion cel Mare, se spune că sa dus odată la Sfântul Antonie cel Mare. Şi când la văzut Sfântul Antonie cel Mare pe Sfântul Ilarion, care era începător în ale duhovniciei, dar care era socotit şi ştia Sfântul Antonie că va fi mare, a zis către el: „Bine ai venit, Luceafărule care răsari dimineaţa!”. Formulă de politeţe. Şi să vedeţi ce frumos a răspuns Cuviosul Ilarion: „Pace ţie, Stâlpule de lumină care luminezi lumea!”.

Pe mine mă impresionează lucrurile astea! Poate-s unii care-s ca butucul, nu-i impresionează! Dar sunt nişte lucruri extraordinar de frumoase şi, cu cât te apropii de ele, ai mai multă bucurie din ele… „Bine ai venit, Luceafărule care răsari dimineaţa!”, „Pace ţie, Stâlpule de lumină care luminezi lumea!”.

O altă istorisire care îmi umple sufletul de bucurie este la Avva Macarie cel Mare.

Se spune că Avva Macarie (parcă nici nu-ţi vine să rosteşti aşa ceva, dar nu se poate să nu rosteşti, dacă citeşti) sa făcut dumnezeu pământesc, şi spune de ce: pentru că aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, deci ocroteşte lumea, aşa acoperea şi el păcatele oamenilor, pe care le vedea ca şi când nu le-ar fi văzut, şi cele despre care auzea, ca şi când nu ar fi auzit de ele. Este copleşitor de frumos şi de valoros. Pe Avva Macarie nu-l interesau păcatele oamenilor, nu iscodea păcatele oamenilor, nu scormonea în păcatele oamenilor.

Pr Teofil Paraian – Veniti de luati bucurie

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments