Convorbirea sufletului cu Dumnezeu1 min de citit

              Neîncetat rugaţi-vă. (l Tesaloniceni 5, 17)

Să-I cerem Domnului, din toată inima, să-l atragă pe fiecare din noi tot mai mult la Sine, încât să nu purcedem niciodată la rugăciune cu răceală şi împrăştiere sau cu conştiinţă necurată, cu o inimă care n-a ajuns să se împace cu toată lumea, ci rugăciunea noastră să fie de fiecare dată o convorbire vie, adevărată, a sufletului nostru cu Dumnezeu. Atunci ea nu va rămâne stearpă.

Primind toate din mâinile lui Dumnezeu, singuri vom vrea să ne îndeplinim cu osârdie toate îndatoririle, nu pentru lauda omenească, ci pentru Domnul, şi vom sluji nu ca nişte năimiţi, ci ca nişte fii ai lui Dumnezeu, punând dreptatea la temelia întregii noastre vieţi. Aşadar, să nu fim creştini doar cu numele, ci să ne facem adevăraţi următori ai lui Hristos, mădulare vii ale Bisericii, dăruindu-I toată inima noastră Domnului. Atunci El, Atotputernicul, ne va îndeplini toate nevoile şi vom fi încă de aici, de pe pământ, la liman neprimejduit: oricât de înalte vor fi valurile mării acestei vieţi, ele nu ne vor îneca.

lată ce le făgăduieşte Domnul celor ce I se dăruie: Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele (Iezechiel 36, 27).

Dumnezeu să fie cu noi şi noi cu El întotdeauna şi pretutindeni!

 

Elena A. Zavate – Editor BunaVestire.net

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments