Sfanta Evanghelie care a fost randuita de Biserica spre a fi citita in ziua praznuirii Bunei Vestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria este plina de intelesuri duhovnicesti si ne arata cat de minunata este lucrarea lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor.
Neamul omenesc mergea spre moarte ca urmare a pacatului protoparintilor nostri Adam si Eva, si anume ca urmare a neascultarii, nepostirii (neinfranarii) si nepocaintei. Aceasta sarbatoare ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se intrupeaza, adica Se face om, pentru a innoi firea omeneasca mostenita de la Adam cel vechi, cel neascultator, nepostitor (neinfranat), nerecunoscator si nepocait.
In acest sens, una din cantarile sarbatorii de astazi spune: in pantecele celei ce Te-a zamislit pe Tine fara de samanta, zidesti din nou pe Adam. Deci, Intruparea Mantuitorului Iisus Hristos, care se realizeaza fara de pacat, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, este o rezidire, o recreare a firii sau naturii umane, deoarece, prin Intrupare, Fiul lui Dumnezeu a unit in El firea dumnezeiasca si firea omeneasca intr-o legatura nedespartita, mai tare decat moartea si decat iadul. Astfel, cand Se zamisleste din Fecioara Maria, Iisus Hristos incepe sa implineasca un plan, si anume planul mantuirii, acela de a descoperi oamenilor cum trebuie sa fie omul cel adevarat, adica unit cu Dumnezeu, nu despartit de Dumnezeu, ascultator de Dumnezeu, nu neascultator de Dumnezeu.
Evanghelia dupa Sfantul Luca ne spune ca Arhanghelul Gavriil, intaistatatorul intre ingeri, vesteste Fecioarei Maria ca va naste Fiu, iar acest Fiu al ei este in acelasi timp Fiul Celui Preainalt, adica Fiul lui Dumnezeu; Lui i se va da tronul sau Imparatia lui David si va stapani in veci peste casa lui Iacov, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit (Luca 1, 33). Aceasta inseamna ca Iisus este un imparat vesnic. Omul care Se naste din Fecioara Maria este o Persoana vesnica, este Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu-Tatal.
Evanghelia ne mai arata ca Sfantul Arhanghel Gavriil aminteste si de faptul ca Elisabeta cea stearpa, verisoara Fecioarei Maria, va naste si ea un prunc. Insa zamislirea pruncului Elisabetei a avut deja loc cu 6 luni in urma. Cu alte cuvinte, Sfantul Ioan Botezatorul va fi cu 6 luni mai in varsta decat Mantuitorul Iisus Hristos si el va fi Inaintemergatorul si Botezatorul Acestuia. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Luca ne arata ca Maica Domnului e numita de catre inger „plina de har” si „binecuvantata intre femei”. Apoi ni se mai spune ca Fecioara Maria este numita „Maica Domnului meu” de catre Elisabeta, verisoara sa. Nu i-a spus tu esti verisoara mea, ci tu esti Maica Domnului meu.
Iar la intalnirea dintre Fecioara Maria si Elisabeta, Fecioara Maria, inspirata fiind, a profetit ca „de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui” (Luca 1, 48-49). Deci, cinstirea Fecioarei Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, este inceputa de catre Arhanghelul Gavriil care i se inchina si o saluta, zicand: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har…!” Apoi aceasta cinstire este intarita de catre Elisabeta, verisoara sa, care o numeste „Maica Domnului meu”. De aceea, si Biserica o cinsteste pe Maica Domnului, cantandu-i Bucura-te! De pilda, in Acatistul Bunei Vestiri se spune, intre altele: Bucura-te, cea prin care rasare bucuria! Bucura-te, cea prin care piere blestemul!
Pentru neascultare si lipsa de smerenie, Eva cea veche a cazut in pacat impreuna cu Adam cel vechi, iar urmarea caderii in pacat a fost blestemul. Acum insa, in Fecioara Maria, Noua Eva, femeia este binecuvantata, intrucat ingerul ii spune: „Binecuvantata esti tu intre femei!” Deci, prin Fecioara Maria se anuleaza blestemul cel de demult, pentru ca ea este ascultatoare si smerita. Mantuitorul Iisus Hristos, Noul Adam, Se naste dintr-o fiinta smerita si ascultatoare, care ii spune Arhanghelului Gavriil: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1, 38). Desi nu a inteles taina intruparii sau a inomenirii lui Dumnezeu, Fecioara Maria a acceptat-o totusi prin credinta, smerenie si ascultare. Pe cat erau de mandri Adam si Eva care au fost inselati de sarpe crezand ca pot fi ca Dumnezeu fara a asculta de Dumnezeu, pe atat de smerita si ascultatoare este Noua Eva, Fecioara Maria, si apoi Fiul ei, Noul Adam, Iisus Hristos.
Nascut din Mama smerita si ascultatoare, Mantuitorul Iisus Hristos „S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce” (Filipeni 2, 7-8). Deci, taina mantuirii omului este viata traita in smerenie si ascultare fata de Dumnezeu. De aceea, in Acatistul Bunei Vestiri, Fecioara Maria este laudata prin aceste cuvinte: Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut! Bucura-te, stergerea lacrimilor Evei!
Evanghelia ne arata ca Cel ce Se naste din Fecioara Maria ca om, exista mai inainte de veci, El este Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt, iar zamislirea Lui din Fecioara Maria nu este urmarea unei nunti firesti, deoarece ea nu se realizeaza din initiativa barbateasca si din pofta carnii, ci este o lucrare dumnezeiasca mai presus de fire. In acest sens, Arhanghelul Gavriil ii spune Fecioarei Maria: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35), pentru ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si nimic nu este cu neputinta.
Asadar, vedem ca Duhul Sfant pregateste Intruparea Fiului, Tatal este prezent cu bunavointa si puterea Sa, iar Fiul Care Se naste ca om din Fecioara Maria este Sfant, nu devine Sfant.
Ceea ce este cunoscut in mod tainic acum numai de catre Fecioara Maria va fi cunoscut public mai tarziu, cand Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Se boteaza in Iordan, iar Sfanta Treime Se va descoperi: glasul Tatalui spune din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit” (Matei 3, 17) si Duhul Sfant in chip de porumbel coboara peste Iisus.
Iata de ce in cultul Bisericii Ortodoxe, indata dupa ce este laudata Sfanta Treime, zicand: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”, se spune: „Si acum si pururea si in vecii vecilor amin”, adaugandu-se indata o rugaciune sau o cantare inchinata Maicii Domnului. De ce? Pentru ca Maica Domnului este fiinta umana cea mai aproape de Sfanta Treime, de vreme ce Unul din Sfanta Treime, Dumnezeu Fiul, S-a Intrupat din ea ca om si a devenit Mantuitorul lumii.
Troparul sarbatorii Bunei Vestiri ne spune ca „astazi este inceputul mantuirii noastre […]. Fiul lui Dumnezeu (Cel vesnic) Fiu Fecioarei Se face […]”. Aceasta inseamna ca Cel ce Se naste vesnic din Tatal, fara mama, in ceruri, Se zamisleste si Se naste din mama, fara tata, pe pamant. Deci, aceasta ne arata ca sarbatoarea de astazi, desi se numeste Buna Vestire a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, este si o sarbatoare imparateasca a Mantuitorului Iisus Hristos, pentru ca este sarbatoarea Intruparii sau zamislirii Lui ca om, din Fecioara Maria. Acest adevar il arata si otpustul sau apolisul slujbei sarbatorii de astazi: „Cel ce a binevoit a Se intrupa pentru mantuirea noastra, Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor”.
Deci, Cel ce a binevoit a Se intrupa pentru a noastra mantuire, Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu, este sarbatorit in primul rand. Dar intrucat Intruparea Lui se face din Fecioara Maria, cinstim deodata cu Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Fecioarei, si pe Maica Sa, Pururea Fecioara Maria.
Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic Se face Fiul Fecioarei, Cel ce traieste mai presus de timp si mai presus de spatiu, intra in timp si in spatiu; Cel ce este necuprins cu mintea Se face limitat, Cel nevazut Se face vazut, Cel neincaput de ceruri Se face incaput in pantecele Fecioarei, Cel ce este neapropiat (inaccesibil) Se face apropiat (accesibil); Cel neatins poate fi atins. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic intra in timp, ca pe noi, cei din timp, sa ne invesniceasca, adica sa ne daruiasca viata vesnica. El asuma viata noastra cu toate pacatele noastre, desi El nu are pacat, ca pe noi sa ne sfinteasca, sa ne daruiasca biruinta asupra pacatului si asupra mortii, si sa ne inalte in slava Preasfintei Treimi.
Fecioara Maria este nedumerita cand i se spune de catre Arhanghelul Gavriil ca va naste Fiu, desi ea nu stie de barbat (cf. Luca 1, 34-35), dar apoi cand aude ca aceasta este lucrarea lui Dumnezeu in viata ei, se supune vointei lui Dumnezeu si zice: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1, 38). Prin aceasta, Maica Domnului recunoaste lucrarea lui Dumnezeu pentru mantuirea omului, chiar daca aceasta lucrare este mai presus de mintea omeneasca.
Maica Domnului raspunde cu smerenie chemarii lui Dumnezeu. Fara acest accept al ei, exprimat in cuvintele: fie mie dupa cuvantul tau!, spun unii teologi, nu s-ar fi realizat zamislirea sau inomenirea Fiului lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca Dumnezeu, desi este Atotputernic, totusi nu voieste ca oamenii sa-L iubeasca in mod fortat, ci voieste ca oamenii sa conlucreze cu El in mod liber. De aceea, cu multa intelepciune si cu mult respect, Arhanghelul Gavriil binevesteste Fecioarei Maria care este planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii prin Fiul Sau Cel vesnic Care devine om, adica Fiu al Fecioarei si asteapta raspunsul ei. El nu o transforma pe ea intr-un instrument sau intr-un obiect, ci dimpotriva, o considera persoana libera, care va naste, ca om, Persoana a doua din Sfanta Treime, adica pe Fiul lui Dumnezeu.
Atat de mult respecta Dumnezeu libertatea noastra, incat nu vrea, datorita respectului libertatii noastre, sa ne mantuiasca fara voia noastra. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos vine si Se intrupeaza cu acordul liber al Maicii Domnului, cu acest fie mie dupa cuvantul tau! spus ingerului care transmite voia lui Dumnezeu. Vedem in Sfintele Evanghelii ca si Mantuitorul Iisus Hristos respecta libertatea omului, zicand: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), sau: „Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
Nu intotdeauna intelegem cum lucreaza Dumnezeu in viata noastra dar daca avem credinta vie ca lucrarea Lui se face spre binele nostru, atunci o acceptam chiar daca nu o intelegem. Uneori vin asupra noastra necazuri, greutati, incercari pe care nu le intelegem, si atunci reactionam in doua atitudini posibile: fie de revolta sau de cartire fata de Dumnezeu, fie de smerita ascultare chiar daca nu intelegem taina incercarilor din viata noastra. Iar adesea nu intelegem nici chiar taina marilor bucurii, taina unor succese neprevazute si nemeritate pe care le traim. Dumnezeu ne apropie de El uneori prin mari bucurii pe care nu le meritam sau prin mari incercari si necazuri pe care nu le intelegem, dar cei smeriti le accepta pentru ca toate le lucreaza Dumnezeu spre binele celor ce il iubesc pe El.
Chiar si in cantarile de la inmormantare se spune: „Cela ce, prin adancul intelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chivernisesti”, adica le guvernezi, le administrezi, le conduci, cu adancul intelepciunii si cu iubirea Ta de oameni. Deci, orice vine in lume peste noi, mari bucurii sau mari necazuri, sunt adesea o pedagogie, o lucrare a lui Dumnezeu pe care noi nu o intelegem, dar daca totusi il iubim pe Dumnezeu, credem in iubirea Lui si ascultam de El, vom intelege poate mai tarziu, cel putin o parte, din ceea ce n-am inteles nimic la inceput.
De la ea invatam ca sa lucram impreuna cu Dumnezeu spre mantuirea noastra si a altora. Mantuirea, care incepe prin zamislirea Fiului lui Dumnezeu din pantecele Fecioarei Maria, nu este doar mantuire pentru ea si nici doar pentru poporul ales sau poporul evreu, ci pentru intreaga umanitate. Deci, Dumnezeu ne cheama sa lucram nu doar pentru noi insine, ci si pentru folosul multora, poate uneori si pentru mai multe generatii.
De pilda, cand ne cheama tainic Dumnezeu sa construim o biserica, noi nu stim atunci cat va dura biserica aceea si cate generatii se vor folosi de ea, dar lucram intrand intr-un plan al lui Dumnezeu, iar prin faptul ca raspundem cu bucurie si cu smerenie ne simtim binecuvantati de Dumnezeu si impreuna-lucratori cu El. Aceasta este si chemarea Bisericii: a sluji lui Dumnezeu in lume pentru mantuirea lumii, nu pentru ea insasi. Maica Domnului este icoana Bisericii care poarta in ea pe Hristos si apoi il arata lumii.
In Taina Intruparii Mantuitorului Iisus Hristos, o Persoana vesnica Se zamisleste ca om dintr-o persoana din istorie, care traieste in timp. Ceea ce are in comun Maica Domnului cu Dumnezeu Fiul este faptul ca atat Dumnezeu Fiul, cat si Maica Domnului sunt persoane libere. Mantuitorul Iisus Hristos este Persoana dumnezeiasca libera, Maica Domnului este persoana umana libera, pentru ca omul a fost creat dupa chipul Persoanelor divine (cf. Facerea 1, 26).
Nici o fiinta de pe pamant, oricat ar fi ea de frumoasa sau inteligenta, nu-i numita niciodata persoana; nici delfinul, nici calul, nici pasarea, deoarece persoana este numai omul, intrucat el a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel personal. Iar libertatea si iubirea sunt, pe langa intelepciune si ratiune, componente ale tainei persoanei. O persoana este rationala si cuvantatoare, este libera si in acelasi timp iubitoare. Cand omul nu mai gandeste, el nu mai este liber, iar daca nu mai iubeste pe nimeni, el se depersonalizeaza.
Asadar, Dumnezeu nu forteaza poarta inimii, ci sta langa ea si asteapta, bate la poarta inimii, ne cheama tainic prin bucurii, prin incercari, prin necazuri, si asteapta ca noi sa-i raspundem, iar daca raspundem, ne mantuim, insa daca refuzam iubirea Lui pierdem mantuirea, pentru ca El nu voieste ca omul sa se mantuiasca fortat, ci mantuirea Lui cuprinde si respectul libertatii noastre, adica nu este o tiranie.
In Evanghelia de astazi, Maica Domnului ne arata cat de mare este respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, dar si cat de mare este libertatea omului care se uneste cu libertatea lui Dumnezeu, cat de mare este smerita implinire a voii lui Dumnezeu cand omul iubeste pe Dumnezeu ca raspuns al sau la iubirea lui Dumnezeu.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi sa o cinstim pe Maica Domnului asa cum a facut-o Arhanghelul Gavriil, sa invatam de la Maica Domnului smerenia si sa avem nadejdea ca Dumnezeu lucreaza totdeauna spre binele nostru, chiar daca nu intelegem taina marilor bucurii sau taina marilor incercari prin care trecem. Astfel, sarbatoarea Bunei Vestiri este sarbatoarea in care vestea cea buna este aceasta: Dumnezeu ne iubeste si doreste sa ne daruiasca viata Lui cereasca si fericirea Lui cea vesnica! Amin.
+ Daniel, Patriarhul Romaniei