Duminica aceasta, care poarta numele ortodoxiei, ne aduce in suflet o Evanghelie a Chemarii (In 1,43-51) Intreaga poveste evanghelica se leaga de un moment istoic. Ajuns in Galileea, Mantuitorul Hristos Isi cheama oamenii in ajutor. Porunca e simpla : “Urmeaza-Ma “. In aceasta chemare este tot oftatul iubirii lui Dumnezeu dupa firea umana, dupa “logodnica dintai a firii dumnezeesti” (Sf Ioan Gura de Aur).
Asemeni aprinderii unui foc, chemarea aceasta dumnezeeasca se trimite de la un chemat la altul. Ucenicii lui Ioan Botezatorul sunt chemati la Hristos, sa mearga mai departe pe cararea Imparatiei. Acestia devin, din martori ai pocaintei ioaneice, martori ai Invierii lui Hristos.
Dinaintea ochilor nostrii se deschide o lucrare uluitoare, de negandit pana la Intruparea Mantuitorului Iisus Hristos. Omul este chemat sa se faca partas lucrarii lui Dumnezeu, intru mantuirea lui si a semenilor lui. Prin Apostoli, firea umana este chemata, in chip vazut, sa colaboreze cu Harul dumnezeirii intru vestirea dumnezeirii firii umane, in Hristos.
Deloc usor, deloc posibil de inteles fara Hristos.
Un Dumnezeu Care are nevoie de oameni pentru a-Si implini planul mantuirii oamenilor pare slab, dupa regulile lumii moderne si nu doar. Hristos ne invata ca un Dumnezeu Care are nevoie de oameni este un Dumnezeu al iubirii, este Iubirea. De aici insistenta Mantuitorului in raport cu Natanael, cel ce se indoieste ca din Nazaret poate fi ceva bun. Ce-I transmite Mantuitorul lui Natanael si, prin el, si noua este adevarul ca nu din Nazaret, ci din Cer vine “Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumiii “.
Este Cel despre care Filip, concitadinul lui Natanael, marturiseste scurt si fundamental, cu cea mai adanca teologie : “L-am gasit pe Acela despre Care au scris profetii si Moise in Lege, pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif”.
Oare doar o simpla stare de vorba sa-l fi lamurit atat de grabnic pe Filip. Sau o intuitie care va purta de-a pururi numele de har il face sa desluseasca chipul celui care este Mantuirea? Este Icoana vesnica a Dumnezeului Celui Viu! De aceea Duminica Ortodoxiei marcheaza definitiv valoarea mantuitoare a inchinarii la sfintele icoane, ferestre ale prezentei lui Dumnezeu in lumea in care traim. De aceea, Duminica Ortodoxiei, ne cheama sa rostim in deplina cunoastere de continut Crezul Niceo- Constantinopolitan, care puncteaza, cu literele de foc ale Duhului Sfant, constiinta marturisitoare a fiecarei comunitati ortodoxe.
Mai tine in ea o lectie Evanghelia aceasta. Este lectia dragostei lui Dumnezeu pentru noi, un Dumnezeu intrupat, gata sa moara pentru noi. Pentru ca , in fond, in masura in care Hristos Isi desavarseste “echipa apostolica”, Se apropie de moartea Sa. Biserica ne cheama sa intelegem Jertfa Mantuitorului.
Parintele Savatie Bastovoi, pornind de la o poveste personala, scrie: “ A vedea sacrificarea unei fapturi pe care o iubesti este examenul omenitatii din tine. Unul din argumentele ateistilor impotriva lui Dumnezeu este si Acela ca , dandu-Si Fiul spre junghere, Tatal a dat dovada de cruzime. Oamenii care gandesc astfel sunt cei care nu au inteles taina iubirii. Mielul S-a junghiat pentru ca noi, mancand Trupul Lui si band Sangele Lui , sa avem viata. Dar mai cumplit decat moartea poate fi numai omul care nu intelege dragostea.
Cea mai mare amagire a oamenilor a fost accea ca nu au inteles ca, pentru a intoarce obrazul atunci cand esti lovit, trebuie sa fii Dumnezeu” (vol.Fuga spre campul cu ciori. Amintiri dintr-o copilarie ateista)
De aici, si asezarea pericopei acesteia la inceput de postire, temei ortodoxiei postului. Cand Hristos te cheama, trebuie sa intelegi ca nu o face altfel decat spre a te trece prin moarte. Si pentru a te izbavi din moarte la viata. Prin exercitiul Invierii.
Chemarea ta, invierea ta ! Postul, calatorie a chemarii.
Pr Constantin Necula – Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau
