Nu de putine ori am auzit expresia “un om implinit” si oamenii aratau spre cineva cu casa, masina, sotie frumoasa, afaceri. La inceput plin de furie ziceam ca nu e adevarat, ii lipseste Hristos acestuia, deci, nu este implinit. Apoi, am inteles ca nu este numai atat. Omul acela nu este doar un om departe de Hristos cum sunt si cei credinciosi de multe ori, ci este un om plin de duhul desertaciunii.
Sfantul Lavrentie al Cernigovului spune despre antihrist: “va fi foarte frumos pentru cei pacatosi, iar cei cucernici il vor vedea infricosator” . Iar Sfantul Ioan de Kronstadt spune ca: “va fi cu ochii ca jaratecul, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic”. Si la fel, toti slujitorii lui. Ei par frumosi si stralucitori, dar pentru cei credinciosi sunt infricosatori.
Om implinit in ochii lumii acesteia inseamna om plin de duhul desertaciunii. Caci lumea spune adevarul uneori, chiar si fara sa vrea, sau fara sa inteleaga. Implinit, da, dar, plin nu de ceea ce trebuie, ci de ceea ce nu trebuie. Nu cu cele ceresti, ci cu cele pamantesti.
Unora ca acestia, Hristos le spune: “Mergi, inapoia mea satano! Sminteala imi esti! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor ( Matei 16, 23). Si sminteala ne sunt si noua in fiecare zi, cand ii vedem defiland pe ecranele televizoarelor sau etalandu-si stralucirea diavoleasca cu diferite prilejuri. Dar, pentru cei credinciosi ei au fost, sunt si vor fi infricosatori.
Inalt lucru pare a fi sa voim a ne umple de Duh Sfant. Si pare ca vorbim despre lucruri anevoie de atins. Nu asa este insa cand este vorba de duhul desertaciunii. Toti il cunoastem, il simtim, suntem plini de el adesea il dorim sau nu putem concepe viata fara el.
Toti cunoastem placerea de a face cumparaturi, de a ne uita la televizor, de a vedea emisiuni amuzante, meciuri si intreceri sportive,,de a ne lasa prada viselor si inchipuirilor, placerea de a ne admira chipul sau hainele sau casa sau masinile, de a citi poezii sau romane sau cand navigam pe internet. Este duhul desertaciunii il simti cand vine, il simti cum te umple. Il simti cand te indulcesti peste masura cu cele desarte, oricare ar fi ele. Nu vorbim de pacate ci de altceva care se cunoaste evident (dupa roadele rele).
Oare exageram?! Daca intr-adevar vrem sa primim si sa ne umplem de Duhul Sfant nu exageram. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: “Chemand omenirea la cer si la bunatatile de acolo, cerea pe de alta parte dispretuirea bunatatilor de aici”.
La fel si bogatul tanar din Evanghelie facea fapte bune, dar nu era pe Cale. Era stapanit de duhul desertaciunii. Lui i-a zis Hristos: “vinde-ti averile!” dar, altora putea sa le zica: “nu te uita la meciuri, daca vrei sa fii desavarsit”, sau “renunta la televizor” sau la vizite si petreceri desarte sau nu te mai duce vara la plaja, daca vrei sa fii desavarsit”.
Oriunde te-ai intoarce, mai ales in aceste vremuri vezi, gusti sau te umpli de desertaciuni. Sau te lupti sa nu-ti umple sufletul.
Si mai spune Duhul Sfant ca acesti oameni plini de duhul desertaciunii spun: “Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie. Si nu stii ca tu esti ticalos si vrednic de plans (Apocalipsa 3,16)”
Fratilor nu vorbim aici de cei care s-au indepartat cu totul din Biserica ci de cei care vin la Biserica, chiar regulat dar se leapada la fel de regulat de Hristos si se umplu de duhul desertaciunii. Acestia sunt crestinii caldicei care nu-si vad pacatele, care nu se lupta cu ele, care sunt laudati si care se lauda ca fariseul cu paruta lui dreptate. Si cati dintre noi nu suntem asa?! Probabil ca toti suntem, mai mult sau mai putin. In diferite timpuri si locuri si astazi ca si ieri si anul trecut. Si in primul rand eu, care scriu aceste randuri m-am umplut de desertaciuni. Chiar si azi. Si ieri.
De asta vorbim despre Duhul Sfant, ca despre ceva disparut de pe fata pamantului. Pentru ca noi am ales sa ne umplem de altceva. Si sa slujim altcuiva. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, nadajduim si credem ca ne putem indrepta.
Pecetluirea launtrica – Editura Cartea Ortodoxiei