Judecata obsteasca4 min de citit

Cumplita fi-va, fratii mei, judecata obsteasca!…

Cumplita pentru cei care, dupa faptele lor, nu vor avea ,,raspuns bun”  in fata dreptului Judecator.

Domnul Hristos va sta cu slava mare pe Tronul Lui de Judecator,  inconjurat de sfintii ingeri si toate neamurile pamantului vor trece prin fata Lui.  Auziti, fratii mei, toate neamurile vor trece, adica nu va fi nici un om care sa scape de aceasta judecata, careia de aceea i se zice si obsteasca.

Nu creada nimeni ca va fi scapat de ea, ca greseala mare savarseste.

Si spune mai departe Domnul ca va trage pe unii de o parte, asa precum pastorul desparte oile de capre.

Si va zice Domnul celor din dreapta sa:   ,,Veniti binecuvantatii   Tatalui Meu,  ca sa mosteniti    Imparatia   Cerurilor,  cea care dintru inceput  v-a fost pregatita,  ca iata, voi  pe cel flamand l-ati hranit,  pe cel insetat l-ati ostoit, pe cel gol l-ati imbracat, pe cel bolnav si pe cel din temnita  l-ati cercetat,  iar acestora  mai mici ai Mei  facandu-le astfel, mie insumi mi-ati facut…”

Si va zice Domnul celor din stanga Sa:  ,,Duceti-va de la mine blestematilor,  ca iata,  voi n-ati hranit  pe cel flamand, n-ati dat o picatura de apa insetatului,  n-ati cercetat,  si de n-ati facut lor,  nici Mie nu mi-ati facut!…

Iar vorbirea sa,  Domnul a pecetluit-o asa,  cu grele si de foc cuvinte:  ,,Cei ce ce-au adus  sfintita viata,  vrednici  sunt a merge in bucuria cea fara de sfarsit, iar ceilalti, care numai pe sine s-au iubit si- au dus viata ticaloasa, vrednici sunt a merge in pedeapsa cea fara de sfarsit…”

O,  dragii mei, cata asadar a sta cuvenit cumpat si a ne gandi cu tot dinadinsul la clipa aceasta grozava care, orice-am face,  ne asteapta pe toti.

Ca sunt unii – sarmanii de ei! – care cred ca toate acestea fi-vor niscaiva povesti, bune de inselat lumea.

Cata greseala, dragii mei, si cata  necumpatare de cuget!…

Cum,  oare,  am putea crede cumva aceasta, cand vorbele acestea, ale judecatii obstesti, ne vin de-a dreptul din insasi sfanta gura a Domnului Hristos?  Tot ce-a spus Domnul Hristos asa s-a petrecut precum El a spus.  N-a cazut cetatea Ierusalimului si nu s-a risipit piatra de piatra, astfel precum a grait El?  N-au intrat ostasii si caii imparatului  din Roma in Templul lui Solomon si Iudeii n-au fost trecuti prin sabie si foc, intocmai cum a aratat Domnul Iisus, cand a plans asupra cetatii Ierusalimului, ca nu se intoarce la El si nu-i urmeaza invatatura?

Nu s-a intemeiat,  pe urma,  Biserica   Domnului  Hristos pe pamant,  asa precum a grait El si n-au venit la El milioane de oameni,  care i s-au inchinat si s-au mantuit prin El, asa cum a grait El?

Nu s-au petrecut toate in viata omeneasca pe acest pamant asa precum a aratat El si precum cu necontenire ne arata in sfanta Lui invatatura, propovaduita de slujitorii Lui, in Biserica Lui?

Si daca-i asa, dragii mei, cine s-ar mai putea indoi de adevarul vorbelor Domnului Hristos, cand bine stim ca El este Adevarul,  Calea si Viata?!…

Ci noi, iubitii mei frati in  Domnul,  sa ne intoarcem spre noi insine si,  cercetandu-ne cu de-amanuntul viata, sa vedem ce-am facut si ce facem si daca cele facute de noi sunt sau nu pe placul  Domnului.

Iar dupa ce aceasta vom face, se cade sa luam grea hotarare.

Si anume: daca am facut o picatura de bine,  sa cautam a face binele cat mai mult.  Sa nu ne multumim, adica, cu putin.  Ci sa nazium necontenit a mari binele din cuprinsul zilelor noastre.

Iar daca nu l-am facut deloc, sa incepem a-l face.  Macar cat de putin la inceput, nadajduind ca vom putea sa-l tot marim, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iar daca savarsit-am raul, sa ne incrancenam si sa nu-l mai savarsim.  Sa gonim  de  la  noi buruiana  de pieire  aducatoare a raului.  Sa ne curatim viata mai osebit  de ticaloasa iubire de sine, ca sa putem incepe sa iubim pe aproapele nostru.  Caci ati vazut, dragii mei, la judecata obsteasca,  mai ales despre aceasta ne va intreba Domnul:  ce-am facut noi unii pentru altii, ce-am facut pentru usurarea durerii si necazului semenului nostru cazut in restriste.

Numai facand asa, dragii mei, vom putea scapa de cumplitul ceas al ananghiei, cand sta-vom intru judecata in fata Domnului.

Iar binele numai aici, pe pamant, il putem savarsi.

Odata moartea venind, nimic nu mai putem face.  Iar Domnul Hristos ne este indrumator si Mantuitor numai atat cat traiam aici.  Dincolo de pragul mortii, Domnul Hristos este numai si numai Judecator.

Sa luam, asadar, aminte!

 

Al.Lascarov – Moldovanu  –Chemari la Domnul

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments