Intampinarile Domnului si intampinarile omului5 min read

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, suntem inca in cuprinsul sarbatorii Intampinarea Domnului.

La sfintele slujbe auzim mereu cuvinte care ne amintesc despre intampinarea pe care i-au facut-o Domnului Hristos Dreptul Simeon si Prorocita Ana. Se amintesc cuvintele pe care le-a spus Dreptul Simeon cand L-a luat in brate pe Mantuitorul lumii, Cel asteptat si dorit de el sa-L vada, se spun cuvinte din care intelegem bucuria pe care a avut-o Dreptul Simeon, si chiar zicem:, Veseleste-te  si tu batranule drepte, cel ce ai primit in brate pe Eliberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a daruit noua si Invierea!”.

Ne gandim la toate acestea, dar ar trebui sa ne mai gandim si la alte intampinari, si mai ales la intampinarile pe care I le facem noi Domnului Hristos sau la intampinarile pe care ni le face Domnul Hristos noua. Cand e vorba de o intampinare e vorba de o imtalnire, de o iesire in calea cuiva sau de iesirea cuiva in calea noastra. Se intampla si una, si alta. Si noi Ii iesim in calea Mantuitorului, si El iese in calea noastra. Domnul Hristos, cand era prunc de patruzeci de zile si a fost dus in templul din Ierusalim, S-a intalnit cu Dreptul Simeon, care a fost indemnat de Duhul Sfant sa mearga atunci la templul din Ierusalim. Despre Dreptul Simeon stim ca era un om drept si temator de Dumnezeu, ca Duhul Sfant era asupra lui.

Daca ne gandim  la aceste cuvinte, ar trebui sa ne cercetam si pe noi insine daca suntem ca Dreptul Simeon, adica daca avem frica de Dumnezeu, daca suntem si noi cu dreptatea pe care o avea Dreptul Simeon. Ce inseamna sa fii drept? Inseamna sa fii asa cum te vrea Dumnezeu, sa fii asa cum au fost Dreptii dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana, cum au fost Dreptii Zaharia si Elisabeta, adica implinitori ai poruncilor lui Dumnezeu, a tot ce este dupa voia lui Dumnezeu.

Din cuvintele Domnului Hristos: De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in Imparatia cerurilor: intelegem ca , daca fariseii si carturarii aveau dreptatea lor, o dreptate din afara – ei, care dadeau zeciuiala din chimen, din marar si din izma, dar uitau partile mai grele ale legii: dreptatea, mila si credinta – , exista si o parte crestina, care este mai presus de dreptatea cea din afara, este o dreptate launtrica, este o implinire a voii lui Dumnezeu inlauntrul nostru. Pentru aceasta a spus Domnul Hristos: sa curatim partea dinlauntrul paharului si a blidului, ca toate sa fie curate.

Dreptul Simeon era temator de Dumnezeu, in intelesul ca nu era nepasator, indiferent, fara grija de a-I sluji lui Dumnezeu, si nu in intelesul ca s-ar fi simtit cumva asuprit de Dumnezeu. N-avea cum sa se simta asuprit de Dumnezeu si sa aiba o teama de Dumnezeu cum au raufacatorii fata de judecatori, ci e vorba de o sfiala, de o consideratie fata de Dumnezeu.

Dreptul Simeon a fost primitor de Dumnezeu, pentru ca l-a primit in brate pe ,,Eliberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a daruit noua si Invierea”.

Fiecare dintre noi trebuie sa fie primitor de Dumnezeu si, de fapt, suntem primitori de Dumnezeu atunci cand Il primim pe Domnul Hristos in sufletul nostru, prin cuvantul pe care ni-l spune, si cand ne silim sa implinim cuvantul pe care Domnul Hristos l-a spus, ca un cuvant vesnic datator- de- viata, ca un cuvant al adevarului. Despre cuvintele Sale, Domnul Hristos a spus:Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Asa trebuie sa ne gandim la cuvantul Mantuitorului, ca la un cuvant vesnic, un cuvant care ramane si este acelasi pentru totdeauna, ca la un cuvant indemnator la iubire, la iertare, la rabdare, la bunatate, cuvant indemnator la tot ce e frumos si bun.

ASA este cuvantul Domnului Hristos prin care El vine catre noi.

Cel ce va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine, a zis Domnul Hristos, vorbind cu ucenicii Sai. Sfantul Marcu Ascetul, in Filocalie spune: ,,Cel ce primeste cuvantul Cuvantului lui Dumnezeu primeste pe Dumnezeu Cuvantul”.

Adica acela primeste invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos primeste totodata si pe Domnul Hristos Insusi in sufletul sau. In felul acesta putem fi si noi primitori de Dumnezeu.

Dreptul Simeon a fost primitor de Dumnezeu ca L-a primit in brate pe Domnul Hristos. Noi in brate nu-l putem primi. Putem sa cadem la picioarele Lui ca femeile mironosite pe care le-a intampinat Domnul Hristos, care au cuprins picioarele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, putem sa stam la picioarele Domnului Hristos cu supunere, ca femeia pacatoasa care a udat cu lacrimi cinstitele Sale picioare.

Putem sa-l intampinam si noi pe Domnul Hristos cum l-au intampinat cei zece leprosi care au primit vindecare. Putem sa-L primim pe Domnul Hristos in fiinta noastra impartasindu-ne cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele Taine.

Putem sa fim aproape de Domnul Hristos cu gandurile noastre, cu gandul la Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Putem sa-L cautam pe Domnul Hristos in constiinta noastra, in adancurile inimii noastre si, daca avem inima curata, ni Se arata El Insusi, dupa cuvantul pe care l-a spus: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-L voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.

Toate acestea sunt niste lucruri la care ar trebui sa ne gandim mereu.

Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos nu trebuie sa fie numai in vremea hotarata calendaristic pentru ea, adica incepand din 1 februarie pana la 9 februarie inclusiv, ci ar trebui sa ne gandim mereu la Intampinarea Domnului Hristos. Si mai ales sa ne gandim si la intampinarea cea de la sfarsit, cand Domnul Hristos va veni, asa cum a spus El Insusi, pe norii cerului, si-L vor vedea atunci toti, pentru ca Se va arata, cum se arata fulgerul de la rasarit pana la apus. Va fi de evidenta tuturor, nu va trebui sa ne spuna cineva ca a venit Domnul Hristos, pentru ca toata lumea va sti ca el este. Sa ne gandim si la intampinarea de la Judecata Particulara, de la Judecata de Apoi.

Este si o judecata milostiva, cum spunea parintele Arsenie, judecata de la Sfanta Spovedanie, cand de asemenea Il intampinam pe Domnul Hristos, recunoscandu-ne starile noastre negative, de nedeplinatate, de deviere de la bine, bineinteles cu dorinta ca aceasta sa dispara din viata noastra si sa mergem inainte cu incredere in bine, inmultind binele si bucuria pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

Sa fim primitori de Dumnezeu, sa-L intampinam  pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa primim intampinarile Lui prin cuvintele pe care ni le spune si care au ramas in Sfanta Evanghelie.

Sa primim intampinarile Domnului Hristos cu care ne impartasim, sa intampinam pe Domnul nostru Iisus Hristos cu rugaciunile noastre, cu plecarea de minte – ,,capetele voastre Domnului sa le plecati”- , sa ne supunem cu mintea, sa avem mintea care se supune fara discutie, mintea care da dreptate lui Dumnezeu, care doreste sa aiba stapan pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Sa ne cercetam sub aceasta latura, sa ne intrebam daca suntem si cat suntem de doritori sa-L intampinam pe Domnul Hristos sau sa ne intampine El pe noi. Sa ne gandim la toate acestea si sa-I facem loc Domnului Hristos in inima noastra, unde El vrea sa locuiasca impreuna cu Tatal Ceresc, dupa cuvantul spus de Domnul Hristos: Cel ce pazeste cuvintele Mele, iubit va fi de catre Tatal Meu, si-l voi iubi si Eu, si vom veni la el, si la el Ne vom face locas.

Sa ne cercetam daca suntem in credinta, si mai ales sa ne cercetam daca, intradevar, Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant sunt in inima noastra in chip sfintit. Si daca este asa, suntem fericiti, iar daca nu este asa, sa ne silim ,, sa ne curatim simtirile ca sa vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata lumina Invierii. Si bucurati-va, zicand;,, Luminati sa-L auzim”, cantandu-I cantare de biruinta”. Asa se spune la Pasti, asa trebuie sa spunem si noi cat de des cu putinta, ca un indemn pentru noi insine, sa ne curatim simtirile. Caci numai daca ne curatim simtirile vedem pe Hristos, iar daca nu ne curatim simtirile, vedem ce ne aduc simtirile noastre in constiinta noastra.
Sa ne gandim la lucruri de felul acesta si sa ne incredintam ca Dumnezeu este cu noi, ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om ca sa fie aproape de noi, sa ne intampine pe noi, sa-l putem intampina si noi, si sa ne ajute Bunul Dumnezeu la aceasta, prin rugaciunile Dreptului Simeon, ale Proorocitei Ana, ale Maicii Preacurate si ale Dreptului Iosif, ale tuturor sfintilor ca sa avem bucuria intalnirii cu Domnul Hristos si sa putem si noi sa spunem :,,Am vazut pe Domnul!” Amin.

Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

AMIN.

Pr Teofil Paraian –Calea spre bunatate -Predica

 

 

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments