Impotriveste-te ispitelor5 min de citit

    Cat traim in lume, nu suntem scutiti de ispite si necazuri.  Pentru care in cartea lui Iov scris este:,, Viata omeneasca pe pamant este ispita”.  Deci fiecare sa fie cu luare aminte catre tot ce l-ar putea indemna spre rau si privighetor sa fie in rugaciunile sale, ca sa nu afle loc de inselare diavolul   ,,care nu doarme, ci, ca un leu racnind, umbla cautand pe cine sa inghita”.  Nu este om atat de desavarsit si sfant, care sa n-aiba uneori ispite:  ca ar vietui pe pamant si ar fi scutiti cu desavarsire de ispite, nu se poate.

Ispitele acestea sunt omului foarte de folos, oricat de grele si suparatoare ar veni, caci printr-insele el se smereste, se curata se intelepteste.  Toti sfintii au trecut prin tulburari si ispite multe si din aceasta lupta au iesit ei atat de mari; iar cei ce n-au putut rezista ispitei, au cazut si au fost lepadati.  Nu este simtire atat de sfanta, nici loc atat de ascuns, unde ispita si necazul sa nu intre.

 Asfel, omul cat traieste in lume nu este scutit de ispita; caci samanta ispitei este in noi, fiind din pofte nascuti.  Trecand o ispita sau o tulburare, adeseori vine alta si intodeauna avem de patimit, pentru ca comoara fericirii noastre am pierdut-o.  Multi incearca a fugi de ispite, si mai greu cad intransele.  Numai prin fuga nu putem birui, ci rabdarea si smerenia ne face mai tari decat toti vrajmasii.

 Acela care se apara de ispite oarecum superficial si nu pune securea la radacina, cu putin se foloseste.  Dimpotriva ispitele se vor intoarce la dansul mai usor si cele din urma vor fi mai rele decat cele dintai.  Putin cate putin, inarmat cu o indelungata rabdare si statornicie, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei birui mai lesne decat prin asprimea si iuteala ta. Cand te afli in ispita, cere sfat, iar cu fratele tau la fel de ispitit, nu fii aspru, ci mangaie-l, asa cum ai dori tu insuti sa fii mangaiat de altii.

 Inceputul tuturor ispitelor celor rele este nestatornicia inimii si putina credinta in Dumnezeu.  Caci dupa cum corabia lipsita de carma este manata de valuri incoace si incolo: tot astfel omul slab,  care s-a lasat de fagaduinta sa si a pierdut credinta in Dumnezeu, este batut de furia ispitelor.  ,,Fierul se incearca in foc, iar barbatul drept in ispita.  De multe ori, noi insine nu stim cat putem rabda;  iar ispita ne arata ce suntem . Sa priveghem mai ales la inceputul ispitei;  caci daca nu vei lasa pe vrajmas sa intre pe usa,  si il vei goni chiar din prag, biruinta va fi usoara. Iata pentru ce a zis cineva; La inceputul bolii,pe doctor pofteste; E tarziu leacul, cand raul se invecheste.

 Caci la inceputul ispitei, vine in capul omului numai o idee a unui lucru ispititor.  Apoi aceasta idee se incorporeaza intr-o imagine vie.  Pe urma vine placerea ce o fagaduieste lucrul inchipuit.  In urma rasare dorinta de a dobandi placerea si in sfarsit vointa zice: Da! ( si asfel pacatul este savarsit).

In chipul acesta vrajmasul cuprinde tot sufletul, daca nu-l vom infrunta de la inceput cu barbatie.  Si cu cat mai mult vei intarzia a i te impotrivi, cu atat mai tare vei slabi iar el tot mai tare se va intari.

Unii au de suferit ispite grele la inceputul intoarcerii lor, iar altii la sfarsit.  Iar unii oameni in tot cursul vietii au numai lupte cu ispitele, in vreme ce altii sunt foarte usor ispititi – si acestea toate dupa intelepciunea si bunatatea Proniei, care masoara sufletul si puterea oamenilor, si oranduieste toate, spre mantuirea alesilor sai.

 Deci, ispititi fiind, sa nu deznadajduim, ci cu ravna mai mare sa rugam pe Dumnezeu, ca sa se indure a ne da ajutor, dupa cuvintele Sf. Apostol Pavel, ca  ,, impreuna cu ispita sa fie si sfarsitul, ca sa o putem suferi”. Asadar in toata tulburarea si ispita  ,,sa smerim inima noastra sub mana cea tare a lui Dumnezeu”; pentru ca pe El cei smeriti cu duhul ii va mantui si ii va inalta.

In ispite si tulburari se cunoaste sporul omului in viata cea buna. Ele sunt piatra de incercare prin care se vadeste adevarata vrednicie a barbatului, si prin care se purifica virtutea.

Caci nu e lucru insemnat  avea evlavie si ravna acolo unde nu este greutate si primejdie. Dar daca in ziua necazului vei fi statornic in rabdare, aceasta inseamna nadejde de mare spor pe calea binelui. Sunt si oameni din aceia care stau neclintiti impotriva ispitelor celor grele, iar de cele marunte, din toate zilele adeseori sunt biruiti – si aceasta pentru ca sa se smereasca, si sa inteleaga ca nu trebuie, de vreme ce sunt atat de slabi in luptele cele mici, sa se increada pre mult in puterile lor, in cele mari.

Nici un om nu este scutit de ispite. Ele ne curata, ne incearca, ne umilesc.  Nu numai cu fuga sau prin impotrivirea violenta lor se poate birui, ci printr-o rabdare linistita si o incredere in Dumnezeu.  Sa priveghem totusi, dupa invatatura lui Iisus Hristos, care zice:  Privegheati si va rugati. Ispita abia rasarita se biruie cu inlesnire, insa daca o lasam sa creasca si sa se intareasca, purtam prin caderea noastra, pedeapsa neatentiei sau a mandriei noastre.

 Vrei cu adevarat sa invingi? Respinge pe vrajmas de la primul sau atac. Vrei sa tragi, din lupta, folosul in vederea caruia Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi? Recunoaste-ti ticalosia, slabiciunea, neputinta si umileste-te din ce in ce mai mult. Umilinta e temelia sigurantei, a pacii si a perfectiunii noastre.

Urmarea lui Hristos – Editura BunaVestire

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments