Domnul Hristos a stat si a zis: ,,Daca iertati oamenilor gresalele lor si Tatal vostru ceresc va va ierta gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre”.Dar daca nu iertati oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre”.
Si spunea aceasta ca, mai vartos, sa pregateasca duhurile pentru intelesul postului,despre care au grait mai departe asa: ,,Cand postiti, nu va luati o infatisare posomorata, cum fac fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun aceasta le este singura rasplata. Ci tu, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este de fata acolo in ascuns, si tatal tau care vede in ascuns iti va rasplati”.
Iar dupa ce astfel a grait Domnul, si-a sfarsit vorbirea, pecetluind-o in felul acesta: ,,Nu va strangeti comori pe pamant unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii, ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa si nu le fura”.
Evanghelia aceasta a postului si-a iertarii, a iertarii si-a postului, multe lucruri ne invata, iubitii mei frati.
Mai inainte de toate ea ne invata ca zadarnic vom tine postul, daca mai inainte de a-l savarsi nu vom merge spre fratele nostru care ne-a gresit si nu ne vom impaca cu el.
Ca iata, vedem oameni care, poate, de ani de zile nu-si vorbesc unul altuia sau gospodine care se afurisesc una pe alta de indelunga vreme, pentru cine stie ce lucru de nimic. Si au trecut, rand pe rand, si Craciun si Pasti, si ei tot nu-si spun macar un cuvant de buna ziua, ci se urasc cu necontenire, de parca ar avea pamantul de impartit intru sine. Stai si-i intrebi: ,, De ce va aveti rau, fratilor?” si ei iti vor spune cine stie ce lucru de nimic. Si in vremea aceasta ei au fost la biserica, au aprins lumanari, s-au rugat, au postit si si-au zis ca foarte buni crestini se afla a fi.
Si pe cand ei n-au vrut sa ierte fratelui lor macar o vorba, pe care din greseala sau la nacaz le-au spus-o, ei cer Domnului Hristos ca sa le ierte greseli si pacate cu mult mai mari.
Vasazica: eu tie , frate al meu, nimic nu-ti iert, dar tot eu, acesta, cer lui Dumnezeu ca sa-mi treaca cu vedere tot pacatul ce-am savarsit.
Aceasta, vedeti, dragii mei, nu se poate.
Nu zicem doar la rugaciunea domneasca: ,, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri?” Daca zicem asa, inseamna ca numai daca si noi vom ierta pe semenii nostri, ne va ierta si pe noi Dumnezeu.
Este tocmai ceea ce ne graieste si Sfanta Evanghelie de azi.
Dar mai citim intr-un loc din Cartea noastra sfanta:
,,Daca iti aduci darul tau la altar si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo, inaintea altarului,si du-te mai intai de te impaca cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul…”.
Mari si puternice cuvinte, dragii mei!
Darul pe care-l duci la altar este postul si rugaciunea ta, iar acest dar nu este primit de Domnul, precum nu a primit odinioara jertfa lui Cain, fiinca sufletul tau nu se afla impacat cu fratele tau.
Se mira de atatea ori unii de ce rugaciunile si posturile noastre nu capata raspuns de la Bunul Dumnezeu si gata stau aceia de a se ridica pana chiar impotriva Tatalui ceresc.
Sa cerceteze bine fiecare si lesne s-o convinge ca pricina pentru care rugaciunea si postirea lor nu afla primire la Dumnezeu este aceea ca au indraznit a cere iertare de la Dumnezeu mai inainte ca ei sa fi iertat pe semenii lor.
SE cade, asa dar, ca mai inainte de a incepe postirea noastra, sa ne cercetam duhul si daca vom afla ca nu ne gasim bine cu vreunul din semenii nostri, sa mergem catre el, si sa-i spunem cu dragoste si cu nazuinta de impacare: ,,Uite, frate, vreau sa incep postul Sfintei Invieri a Doului…Daca ti-am gresit ceva, rogu-te sa ma ierti. Si afla si tu ca ti-am iertat toata greseala ce-ai putut sa-mi faci…”
Asa faceau cei mai dinainte parinti si parinti de parinti ai nostri.
Ei se pregateau de postire in felul acesta: mergand unul la altul si iertandu-se cu mare fratietate. Si numai dupa aceea ,,duceau darul lor la altar” , adica isi incepeau postul cu rugaciuni si cu milostenii.
Caci sa nu uitam, fratii mei, ca o alta calda chemare a Domnului cu aceste prilejuri de postire este si aceea de a invartosa faptele noastre de milostenie, caci numai asa vom dovedi ca avem iubire frateasca.
Iertare si milostenie, aceasta este porunca Domnului Hristos in pragul posturilor. Si numai dand urmare acestei sfinte porunci, vom putea savarsi postul cum se cuvine si, desigur, vom avea raspuns bun si ajutor la nevoie, de la Domnul nostru Iisus Hristos, caruia se cade toata slava si inchinaciunea. Amin.
Al. Lascarov –Moldovanu – Chemari la Domnul
