Se spune de atatea ori ca viata omului pe pamant este o calatorie. De la nastere pana la moarte, calatorim mereu…Ne ducem unul dupa altul. Suntem calatori. Niciunii nu suntem mostenitorii pamantului. Toti trebuie sa-l parasim, toti avem sa calatorim mai departe. Nici moartea nu opreste calatoria noastra. Avem sa calatorim cu totii, pana in fata judecatii lui Dumnezeu, pentru a da socoteala pentru faptele noastre, fie bune, fie rele.
Pentru calatoria aceasta din urma, Iisus Hristos Domnul ne indeamna sa fim intotdeauna gata:
,,Sa aveti mijloacele incinse si facliile aprinse,,
Orice calator, atunci cand pleaca la drum, se gateste cu haine curate, cu bani de cheltuiala si cu merinde trebuitoare.
Mai are grija deosebita sa nu intarzie trenul,care il duce la tinta calatoriei.
Cu atat mai mare trebuie sa fie grija noastra pentru calatoria din urma, ca sa prindem trenul vesniciei.
Cum se necajesc oamenii cand le pleaca trenul dinaintea ochilor, cand vad ca-i lasa in urma si nu mai au nicio putere sa-l opreasca!… Dar cu trenul vesniciei cum stam? Ce trebuie sa facem ca sa nu intarziem? Ce sa luam cu noi si cum sa ne pregatim ca sa dam raspuns la infricosata judecata a lui Hristos? Cum putem sa fim intotdeauna gata de drum, cu mijloacele incinse si cu facliile aprinse, adica imbracati pentru calatorie si cu lumina sufletului aprinsa, pentru a trece prin noaptea mortii la lumina invierii?
Trei sunt mijjloacele prin care se pregateste crestinul pentru viata vesnica: dumnezeiescul Har, credinta dreapta si faptele bune.
Harul e puterea pe care Dumnezeu o imprumuta omului, ca sa-l spele de pacate si sa-l sfinteasca. Puterea aceasta o primim in Sfintele Taine, ,,spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”. Cine traieste ca un crestin botezat si cununat si cine moare spovedit si cuminecat, pleaca din lumea aceasta impacat cu oamenii si cu Dumnezeu. Pentru unul ca acesta cerul e deschis si fericirea cea vesnica asigurata.
Credinta e increderea in Dumnezeu, ascultarea de voia lui, asa dupa cum le cuprinde Sf. Scriptura si le propaga Sf. Biserica. Cine tine crezul crestin are usa deschisa spre imparatia lui Dumnezeu. Credinta nu ne lasa sa ratacim de la calea adevarului crestin . Prin credinta primim sfantul har, prin credinta ne imbratisam de bunurile cele vesnice, prin credinta rugatoare si iubitoare ne luminam, intarim si mantuim sufletul.
Faptele bune sunt roadele harului ceresc si ale dreptei credinte in viata crestinului. Ele arata lucrarea Duhului Sfant in inima omului. Cine face fapte bune, isi aduna comori in cer, singurele averi care pot fi trecute din lumea aceasta in lumea cealalta. Daca am avea credinta incat sa mutam si muntii din loc si daca ne-am da trupul sa se arda, dar nu avem iubire – adica fapte bune – n-avem nici un folos. ,,Caci precum trupul fara suflet este mort, asa si credinta fara de fapte moarta este,,
Iata in trei cuvinte toata invatatura si toata pregatirea pentru judecata din urma si viata vesnica: harul, credinta si faptele. In ele se arata mai pe scurt si mai limpede ce trebuie sa facem si cum sa traim, ca sa ne sfintim si mantum sufletul.
Cei ce se sfintesc prin dumnezeiescul har, cei ce se intaresc prin puterea credintei crestine si cei ce-si aduna in cer comori de fapte bune, sunt cu mijloacele incinse si cu facliile aprinse. Acestia sunt gata de calatorie si bine pregatiti pentru un raspuns bun la judecata din urma.
,,Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, nerusinat, cu pace si raspuns bun la infricosata judecata a lui Hristos, da-ne Doamne…”
Pr Ilarion V. Felea – Pildele Mantuitorului
