Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul, din cuvantul: Invatati-va de la mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti avea odihna sufletelor voastre.
Ce inseamna aceasta ca erau blanzi? Inseamna ca nu erau maniosi, rai, razbunatori, nu aveau ura, nu erau razvratiti, impotrivitori, inseamna ca erau linistiti. Erau blanzi si aduceau liniste in jurul lor.
Erau blanzi si aceasta inseamna ca erau smeriti, blanzi si smeriti cu inima.
Spune tot Sfantul Ioan Scararul, intr-un alt capitol, despre nepatimire, referindu-se la aceste cuvinte ale Domnului Hristos: Invatati-va de la mine, ca sunt bland si smerit cu inima, ca cei care trebuiau sa invete ce aveau de invatat nu de la inger, nu de la om, nu din carte, ci de la Domnul Hristos, de la lucrarea Domnului Hristos din ei.
Deci ce a zis Domnul Hristos? Invatati-va de la Mine. Nu de la altcineva, de la vreun inger, de la vreun om oarecare, nici din carte, ca ar fi scris acolo sa fii bland si smerit, nici de la vreun Sfant Parinte, de la vreun indrumator duhovnicesc, de la cineva care ar putea sa va dea o orientare, ci invatati-va de la Mine.
Ar putea si un inger sa va spuna ca e bland si smerit cu inima si ar putea sa va spuna sa fiti si voi blanzi si smeriti cu inima, dar eu va spun:,, Invatati-va de la Mine, de la lucrarea Mea cea din voi, prin care puteti intelege ca, de fapt, Eu sunt bland si smerit cu inima. Deci blandetea si smerenia Mea nu sunt niste lucruri cumva adaugate la Mine, ci niste lucruri care tin de Mine, tin de inima Mea, care izvorasc din inima Mea.
Invatati, de asemenea, ca n-am facut nimanui nedreptate, ca nu am pus pe nimeni sa fie nemultumit si nemultumitor. Am avut vorba hotarata, fara indoiala, si voi stiti din Evanghelie ca am avut vorba hotarata. Stiti ca am zis: Vai voua, fariseilor si carturarilor fatarnici!, ca am zis: fariseule orb! Curata mai intai partea dinlauntru a paharului si a blidului, ca am spus fariseilor ca sunt ca niste morminte varuite, impodobite pe dinafara, dar inauntru avand oase de morti. Stiti toate acestea, dar asta nu inseamna ca n-am fost bland si smerit cu inima, ci inseamna ca am fost hotarat. Si voi puteti fi hotarati, sa spuneti vorba hotarata, dar sa nu izvorasca din rautate, din ura din manie. Sa izvorasca totdeauna din blandete, dar o blandete care nu desfiinteaza dreptatea”.
Ce promite Domnul Hristos celor blanzi si smeriti cu inima? Odihna, odihna sufletului.
Fiecare dintre noi cautam odihna, vrem sa fim odihniti si odihnitori, dar oare suntem chiar asa cum vrem sa fim: odihniti si odihnitori? Poate de multe ori avem in suflet tulburare, nedumerire, nemultumire, impotrivire si uitam ca datoria noastra este sa fim blanzi si smeriti cu inima. Si, pentru ca n-am ajuns la aceasta masura, pot sa izvorasca din noi si impotrivire, cartire, nemultumire, rautate, confuzie si atatea, si atatea. Dar daca vom ajunge sa fim blanzi si smeriti cu inima, ii vom odihni pe toti din jurul nostru, ii vom intelege pe toti in neputintele lor, in starea lor. Nu vom astepta de la altii ce nu putem da noi insine, nu vom astepta ca altii sa fie mai buni decat noi.
Spune mai departe Sfantul Ioan Scararul despre cei care ii pomeneste ca sunt si binevoitori. Adica atunci cand e vorba de omul de langa ei, stiu ca Domnul Hristos l-a pus langa ei si ca, daca fac ceva spre binele lui, fac pentru Domnul Hristos.
Cei care sunt binevoitori stiu si ca Domnul Hristos a fost binevoitor.
Sa ne gandim la imprejurarea aceea ca fariseii au adus in fata Domnului Hristos o femeie pacatoasa, prinsa asupra faptului de desfranare. Si cei care au adus-o la Domnul Hristos asteptau ca el sa porunceasca sa fie omorata. Pentru ca legea vechiului testament, ca sa imputineze pacatul, a avut aceasta dispozitie: sa fie omarati cu pietre cei care fac asfel de fapte.
Domnul Hristos a fost binevoitor si n-a zis:,, Omorati-o!”, ci le-a spus altceva: ,, daca Legea spune sa fie omorata, puteti sa o omorati, dar mai intai poate ar fi cazul sa va omorati pe voi. Poate de multe ori ar fi fost cazul ca oamenii sa va omoare cu pietre pe voi, pentru ca si voi ati facut astfel de pacate, dar pacatele voastre sunt ascunse, n-au ajuns inca la aratare,nu sunt stiute decat de voi si de Dumnezeu. Si daca totusi vreti s-o omorati pe aceasta femeie, pe care ati gasit-o facand pacat, puteti s-o omorati, dar cu conditia ca cel care arunca cu piatra sa fie nevinovat. Cel nevinovat sa ridice cel dintai mana si sa arunce piatra in ea”.
Bineinteles ca un om n-ar face asa!
Chiar daca i-ar porunci Dumnezeu, ar zice:,,Doamne, n-ai putea cumva sa gasesti alt chip de pedepsire, sa nu fie pedepsit din mainile mele?” Cel nevinovat nu s-ar putea angaja la o treaba de felul acesta. Si se vede ca cei care au adus-o pe femeie in fata Domnului Hristos s-au simtit vinovati si s-au gandit ca ei mai intai ar trebui sa fie omorati si ca n-au dreptul sa omoare pe cineva care a pacatuit la aratare sau care a fost prins in pacatuire, si s-au dus. A ramas numai femeia in templul din Ierusalim.
In tot acest timp, Domnul Hristos scria ceva pe pamant. Si cand S-a ridicat de la pamant, n-a mai vazut-o decat pe femeie. Si a zis catre ea: Femeie unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit nici unul? Si ea a zis : Nici unul Doamne!.
Atunci Domnul Hristos, Cel binevoitor si Care a venit sa mantuiasca, sa odihneasca, sa despovareze lumea si sa aduca o viata noua in lumea aceasta, o viata pe care lumea aceasta n-a cunoscut-o inainte, a zis cu smerenia inimii Sale: Nu te osandesc nici Eu. Du-te, de acum sa nu mai pacatuiesti!. Poate ca asa erau cei care erau blanzi si binevoitori.
Si pentru ca erau blanzi si binevoitori, ne spune Sfantul Ioan Scararul, erau si veseli. Veselia tine de viata crestina. Un crestin trebuie sa fie un om al bucuriei, un om de veselie. Nu numai in clipe hotarate pentru veselie, cum ar fi de exemplu un ospat, ci oricand.
Pentru ca el stie ca e in mainile lui Dumnezeu, ca nu e singur, stie ca are un Tata in cer.
Trebuie sa fie vesel pentru ca stie ca are o mama in cer, pe Maica Domnului, stie ca Domnul Hristos il miluieste si-l mantuieste, stie ca il asteapta Raiul desfatarii, Raiul bucuriei, Raiul veseliei.
Asa trebuie sa fim si noi. Cum? Blanzi, binevoitori si veseli. Sa fim blanzi si smeriti cu inima. Sa fim binevoitori, in asa fel incat sa se implineasca cu noi cuvantul Sfantului Apostol Pavel: Blandetele voastre sa se faca cunoscute tuturor oamenilor. Sa fim blanzi si binevoitori ca sa putem fi si veseli. Amin.
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Amin.
Pr. Teofil Paraian – Calea spre bunatate
