Vamesul si fariseul- Inceputul Triodului – Pr. Constantin Necula4 min read

,,Pentru unii care se credeau drepti si dispretuiau pe ceilalti…”(Luca  18, 9-14)

 

Asa incepe Sf. Ap. Luca Evanghelia aceasta, care ne cheama in calatoria duhovniceasca a virtutilor, deschizand timpul Triodului. A acelui timp al Bisericii Ortodoxe in care suflrtul nostru e chemat sa sporeasca in dragoste si in intelegerea darului cel preasfant al Invierii.

Din Duminica aceasta, ce poarta numele de a Vamesului si a Fariseului, lectie de viata si inchinare in Duh, urcam intr-un efort duhovnicesc sistematic coasta de lumina a Golgotei si ne umplem de vederea Praznicului Invierii. Din Duminica in Duminica, ne vom apropia de Ziua de la miezul noptii, slavitul Praznic al Pastelui.

Vom trece de la moarte la Viata, vom intalni Viata si, cu ajutorul ei, ne vom schimba din morti in candidati la Inviere.

Duminica aceasta, ne poarta la Ierusalim. Pilda Mantuitorului pare simpla. Doua personaje, un fariseu si un vames, se apropie de Templu pentru a se ruga. Unul fariseul, o face dupa regulile Legii: ,,stand in picioare, se ruga astfel in sinea lui: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni: hrapareti, nedrepti, adulteri, sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuala din tot ce castig…”(Lc  18, 11-12). Se ruga corect, dupa regulament, daca vreti, dupa randuiala, atat doar cat sa simtim si noi ironia din exemplul Mantuitorului: se ruga ca noi astazi, fara Dumnezeu in inima sa, orgolios si plin de duhul importantei sale.

Celalalt- o, de-am fi fost noi-, vamesul.Personaj urat pana la moarte de iudei- indraznesc sa spun ca nici astazi nu e prea iubit- , cel ce exprima orezenta vazuta a explotatorului roman, care punea mana pe banii ce purtau chipul Imparatului de la Roma, deci pe cip cioplit… Dumnezeu Iisus Hristos ii cere ajutor sa ne lamureasca  intru ale smereniei si intr-ale rugaciunii.  ,, …stand departe, nu indraznea nici Macar sa ridice ochii spre cer, ci isi batea pieptul, zicand:

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului!”(Lc 18,13).

Un verset atat de greu de har ca, de doua mii de ani, Biserica il asaza la inceputul  perioadei ce precede Postul cel Mare al Pastelui, ca sa nu uitam fiii cui suntem!

Un verset ca un diamant ce inca mai ciopleste la sufletele noastre.

Sa fim cu luare aminte. Fariseul nu greseste. Nici gesturile si nici venirea sa la templu nu sunt incorecte. Ci acreala sa intru rugaciune, autosuficienta sa lipsita de Dumnezeu. Si el se intoarce acasa cu rugaciunea bifata, dar celalalt, vamesul, se intoarce ,,mai indreptat”(Lc  18, 14); dupa unele traduceri ,,mai indreptatit”.

Ce a inteles vamesul, nu si fariseul?

Ca nu mai erau suficiente rugaciunea si atitudinea ritualica pentru a izbavi lumea de pacat.Rugaciunea vamesului poate fi tradusa in limbajul duhovnicesc al Cuviosului Sofronie de la Essex astfel: ,,jertfa de iertatare fa-Ti mila si-mi fii,Dumnezeule…”.

El intelege- Hristos ne ofera pontul acestei exegeze- ca e nevoie de o Jertfa pentru ca lucrurile mantuirii sa se reaseze in normalitatea Imparatiei Cerurilor. Mai mult decat ritualul, Jertfa, si mai mult decat Templul, Biserica, Trupul cel tainic al Mantuitorului, Ce Se aduce ca Jertfa de rascumparare.

De aceea pilda e data,, impotriva unora care se credeau drepti si dispretuiau pe ceilalti”.

Ba, atenti asa de mult la ei, dispretuiau chiar pe Dumnezeu. Pentru ca Hristos nu a venit sa dispretuiasca pe cineva, ci sa asume dispretul, pentru a ne vindeca de el.

De aceea Biserica pune pilda aceasta ca prefata la vremea deschiderii stadionului alergarii celei tainice pentru mantuire, cum ne este descris Postul Pastelui. Pentru a ne dovedi atasamentul Mantuitorului fata de orice dispretuit.

Sa ne intelegem.Vamesul nu-i sarac.Poate chiar cumparse dreptul de a se ruga la templu cu arginti- se practica, si Iuda stia asta, doar ca el vinde Templul Trupului Mantuitorului, pentru a-si plati darile la vamile iadului. Nu-i nici lipsit de pacate si nici cuvios.Stie unde ii este locul, stie ca cine slujeste banului (aviz amatorilor!) nu poate sluji si Domnului decat din peluza templului, de pe tusa.

Dar mai stie ceva. Ca Dumnezeu nu-i un Dumnezeu al condicii de prezenta si al bifarilor de participare mimico-gestuala la cult! Nu este ascultator de rugaciune fara inima si minte. Nu-i un Dumnezeu al copy-paste-ului! Al copiutei duhovnicesti.

Ci e Dumnezeul cel Viu, Facatorul Cerului si al Pamantului, dar si Mantuitorul inteligent al creatiei Sale.

De aceea e de iubit vamesul. Ca vede dincolo de ifosele bietului fariseu. Ca intuieste forta prin care Iisus Hristos va zdrobi iadul, de dragul inimosilor care cer miluire.

Sa fim grijulii dar cu mantuirea noastra. Alegand corect. De-o parte acreala suficienta a sarmanului fariseu. De cealalta parte, inimosul vames, constient, dar nadajduitor. Aici nu incap astenii!

Fie noua dupa alegerea noastra. Iar cand alegem gresit, dupa mila lui Dumnezeu.

Preot Constantin Necula – Predici la duminicile de peste an – Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments