„Voi sunteţi lumina lumii. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor”, cuvinte rostite de Mântuitorul Hristos şi alese de Biserică pentru a defini şi a prezenta chipurile cele luminate şi luminătoare ale Sfinţilor Trei Ierarhi pe care îi prăznuim astăzi.
Conştiinţa liturgică a Bisericii a preluat acest cuvânt inspirându-se din viaţa, din învăţătura, din scrisul, din propovăduirea şi, mai ales, din viaţa lăuntrică a Sfinţilor Trei Ierarhi. Şi a împodobit conştiinţa liturgică a Bisericii cântările de la slujba Vecerniei şi a Utreniei închinate marilor doctori ai Bisericii: sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan.
Mărturisitori ai Sfintei Treimi îi numeşte Biserica, „apărători ai Treimii aţi fost sfinţilor”, „voi sunteţi raze şi văpăi din lumina cea întreit strălucitoare”şi „voi sunteţi treimea cea pământeană, propovăduitori ai Treimii celei cereşti”.
Cu aceste glasuri în duh de poezie, Biserica îi prezintă conştiinţei noastre pe cei trei ierarhi prăznuiţi astăzi. „Voi sunteţi mărturisitori ai Ortodoxiei”, continuă Biserica lăudându-i pe cei trei cu următoarele cuvinte: „păzitori ai dreptei credinţe aţi fost sfinţilor”, „stâlpi şi sprijinitori ai Bisericii v-aţi arătat de-Dumnezeu-cuvântătorilor”, „tunetele cele înfricoşătoare pentru cei care nu propovăduiesc adevărul, înfricoşătoare pentru eretici şi pentru duşmanii Bisericii sunteţi voi sfinţilor Vasile, Grigore şi Ioan”.
Mai departe cântările Bisericii îi prezintă pe cei trei ca mărturisitori ai Evangheliei Domnului Hristos şi iată ceea ce Vecernia de aseară mărturisea celor prezenţi la sfânta slujbă: voi sfinţilor sunteţi „trâmbiţele propovăduirii”, voi sunteţi „trâmbiţele adevărului până la marginile pământului”, voi sunteţi „ritorii Cuvântului”, voi sunteţi „gura lui Hristos, cea dulce glăsuitoare”, voi sunteţi „izvoarele cele purururea ţâşnitoare”.
Slujba Vecerniei de aseară îi prezintă pe cei Trei Ierarhi ca mărturisitori ai vieţii în Hristos, mărturisitori ai vieţii în Duh, mărturisitori ai vieţii în Dumnezeu. Şi Biserica face aceasta prin cuvinte de felul: voi, sfinţilor, sunteţi „cărbunii cei aprinşi din focul cel neapropiat”, voi sunteţi „de-Dumnezeu-purtători părinţi”, voi sunteţi „râurile cele din Eden, care izvorăsc apa cea vie şi adapă faţa întregului pământ”, voi sunteţi „vasele ale alegerii”, „mărgăritare străvezii” sunteţi voi sfinţilor, „alăute ale Duhului” v-a binecuvântat Dumnezeu să fiţi, voi aţi cercetat „adâncurile înţelepciunii Duhului” spune Biserica; pentru că sunteţi „trâmbiţele cele tainice” ale Duhului Sfânt, „organe ale harului dumnezeiesc” sunteţi sfinţilor.
Parcă nicicând şi pentru nici un sfânt din calendarul Bisericii noastre, Biserica nu a descoperit nu a găsit mai alese, mai frumoase, mai înălţătoare, mai adânci şi mai cuprinzătoare cuvinte. Pentru că Biserica a înţeles că în viaţa Sfinţilor Trei Ierarhi, în lupta lor pentru adevăr, în cărţile pe care le-au lăsat posterităţii, în lupta lor pentru apărarea dreptei credinţe, în rugăciunea lor, dragostea lor, cuvântul lor de aur, Biserica găseşte inepuizabile comori care să adape şi să hrănească sufletele oamenilor înfometate şi însetate după Adevăr, după dreptate, după sfinţenie, după Împărăţia cerurilor.
Sfinţii Trei Ierarhi au scris mult, au trăit intens, au dat luptat până la ultima picătură de sânge pentru Adevăr şi pentru Biserică; au răspuns nenumăratelor întrebări care se adresau Bisericii în vremea lor. Dintre nenumăratele răspunsuri pe care Sfinţii Trei Ierarhi le-au oferit lumii cu valabilitate eternă am ales pentru noi, astăzi, trei răspunsuri, câte unul dintre răspunsurile pe care fiecare dintre Sfinţii Trei Ierarhi le-au oferi lumii la întrebarea – şi cred că aceasta este întrebarea în mod special în ziua de astăzi – şi anume: Ce este preotul? Ce este teologul? Cine este cel care se pregăteşte să-i slujească Domnului?
Şi, iată, la întrebarea „Ce este preotul?” ce răspunde „mintea cea de foc”, „vulturul cel rănit”, Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul: „Preotul este apărătorul Adevărului, preotul este cel ce se înalță împreună cu îngerii, preotul este cel ce preamărește pe Dumnezeu laolaltă cu arhanghelii, preotul este cel ce ridică jertfele pe altar până la cer, preotul este părtaș la preoția lui Hristos, preotul plămădește din nou făptura, preotul reface chipul lui Dumnezeu în om, preotul este cel ce zidește din nou pentru lumea cea de sus și – încheie de-Dumnezeu-cuvântătorul Grigorie – cel lucrul cel mai însemnat – preotul este îndumnezeit și îndumnezeitor”. Cuvinte adânci, pe măsura adâncului Duhului scrutat de mintea cea de foc a de-Dumnezeu-cuvântătorului Grigorie, patriarhul Constantinopolului.
Ce este preotul? Iată ce răspunde cel de-al doilea prăznuit astăzi – Sfântul şi Marele Vasile, stâlp al Bisericii, înfricoşător pentru eretici: „Preotul este cel care a fost încredinţat de Dumnezeu cu slujire nu pământească, ci cerească, nu omenească, ci îngerească. Preotul este acel lucrător cinstit care drept-învaţă cuvântul adevărului. Preotul este cel chemat ca în rugăciune să nu aibă duşmănie cu nimeni pentru a nu îndepărta de la el şi de la poporul pe care îl păstoreşte pe Mângâietorul, Duhul Sfânt. Preotul este cel chemat ca, până la ceasul Liturghiei, să citească şi să se roage şi, numai în adânc duh de pocăinţă, să se apropie împreună cu poporul de Sfântul Altar.”
Iar Sfântul Hrisostom, Ioan cel cu gura şi cu cuvântul de aur, răspunzând la aceeaşi întrebare – Ce este preotul? – gând aşezat la rădăcina credinţei studenţilor şi studentelor Facultăţii de Teologie şi, de ce nu, la rădăcina legăturii cu Dumnezeu pentru orice preot, pentru orice credincios, membrul al preoţiei celei universale, părtaş al Bisericii lui Hristos, chemat ca preot al preoţiei universale să fie alături de preotul preoţiei sacramentale şi, împreună, să se dedice lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat. Iată care este răspunsul dat de Sfântul Ioan Gură de Aur la întrebarea „Ce este preotul?”: „Preotul este acela căruia i s-a încredinţat zămislirea cea duhovnicească a omului. Preotul este acela căruia i s-a dat să nască prin Botez în Duhul Sfânt poporul cel încredinţat lui spre păstorire. Prin preot ne îmbrăcăm în Hristos. Prin preot suntem îngropaţi împreună cu Fiul lui Dumnezeu, ca să şi înviem împreună cu El. Prin preot ajungem mădulare ale fericitului Cap a lui Hristos Dumnezeu.” Şi încheie cuvântul său Sfântul Ioan Gură de Aur spunând „Preoţii ne sunt pricinuitorii naşterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite naşteri din nou, ai libertăţii celei adevărate şi ai învierii celei după har”.
Cuvinte numai pe care de-Dumnezeu-purtătorii părinţii Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare şi Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul parca au fost în stare să le rostească pentru a arăta care este drumul preotului către Dumnezeu, care este drumul păstorului de sufletele către Împărăţia Cerurilor, care este drumul poporului lui Dumnezeu către scaunul Preasfintei Treimi.
Dumnezeu să ne binecuvinteze viaţa, iubiţi credincioşi, dăruindu-ne putere de a prelua duhul, harul şi binecuvântarea Sfinţilor Trei Ierarhi, care sunt aşezaţi de Biserică ca izvor de viaţă pentru toate categoriile de creştini.
„Voi Sfinţilor Trei Ierarhi sunteţi izvor de înţelepciune pentru înţelepţii acestei lumi. Voi sunteţi păstorii preoţilor poporului lui Dumnezeu. Voi sunteţi mângâietorii celor săraci. Voi sunteţi împreună călători cu cei care călătoresc pe marea acestei lumi”.
Biserica a găsit în Sfinţii Trei Ierarhi cale de urmat pentru cei mari şi puternici, pentru cei mici şi smeriţi, pentru bogaţii şi săracii lumii, pentru cei care conduc şi pentru cei care sunt conduşi, pentru cei care au carte multă sau pentru cei care în simplitatea duhului lor se apropie de multe ori de Dumnezeu mai mult chiar decât cei învăţaţi.
Să ne dea Dumnezeu putere ca din scrisul lor, tradus de multe veacuri – de cel puţin două veacuri – o parte din scrierile Sfinţilor Trei Ierarhi sunt traduse şi în limba română. Se traduce în continuare din teologia lor, conştientă fiind Biserica de izvorul de binecuvântare care ţâşneşte neîncetat din teologia Sfinţilor Trei Ierarhi, de care Facultatea de Teologie, preoţii şi călugării noştri, poporul lui Dumnezeu, toţi avem o imensă nevoie.
Fie numele lui Dumnezeu binecuvântat pentru această mare binecuvântare, dăruită bisericii sale prin viaţa, lucrarea, duhul, scrisul şi rugăciunea Sfinţilor Trei Ierarhi. Amin
IPS Teofan – din predica rostita in Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
