Stie orice crestin ca Sfanta Scriptura este cartea in care se cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, adica invatatura pe care Duhul Sfant a insuflat-o prorocilor si Apostolilor prin Iisus Hristos Domnul nostru. In cuvantul lui Dumnezeu avem descoperita intelepciunea, vointa si iubirea lui Dumnezeu.
Ca sa ne arate ce rost si ce urmari are cuvantul lui Dumnezeu in lume, Mantuitorul a rostit pilda urmatoare:
Foc am venit sa arunc pe pamant si cum as dori sa fie acum aprins!…Pace socotiti ca am venit sa aduc pe pamant? Va spun voua: nu, ci dezbinare. Ca de acum inainte de vor fi cinci intr-o casa,se vor imparti trei impotriva a doi si doi impotriva a trei. Va fi tatal vostru impotriva feciorului si feciorul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii si nora impotriva soacrei.(Lc. 12:49-53)
In pilda aceasta este vorba de cuvantul Evangheliei si de lupta dintre paganism si crestinism.
Iisus Hristos nu a venit in lume sa vesteasca pacea cu orice pret.El a coborat din slava cerului ca sa arunce foc pe pamant: focul Duhului Sfant care arde nedreptatea si nimiceste minciuna; focul care dezmorteste sufletele si aprinde in inimi dragostea de Dumnezeu si de om.
De atatea ori vedem inima asemanata cu o flacara care arde: e flacara iubirii sfinte, care cuprinde inima si in inima pe Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat ca sa desparta adevarul de minciuna si, dreptatea de strambatate, binele de rau si lumina de intuneric. In acest scop,El a vestit oamenilor Sfanta Evanghelie, apoi le-a fagaduit si le-a trimis pe Duhul Sfant, in chipul limbilor de foc (Fa 2:1-4), care sa-i sfinteasca si sa-i invete adevarul (In. 16:13).
Oricand se iveste in lume o invatatura noua, ea este pricina de dezbinare intre oameni si chiar intre membrii aceleiasi familii. Unii sunt pentru ea, altii impotriva ei, si astfel se aprinde focul si razboiul e inceput, dar nu un razboi cu arme lumesti, ci un razboi duhovnicesc, un razboi care se da in suflet intre gandurile bune si cele rele, intre Evanghelia Domnului si cugetele omului: razboiul adevarului impotriva minciunii.
Focul Evangheliei pe care l-a aprins in lume Mantuitorul, arde si astazi.El arde atat de puternic, incat lumineaza si incalzeste omenirea intreaga. Din focul acesta primesc toti crestinii de pretutindeni lumina, caldura si harul mantuirii.
In foc arde pleava si se curata aurul.Focul este puterea. El misca toate masinile,toate motoarele si inima omului.
FoculDuhului Sfant misca, lumineaza, incalzeste si sfinteste sufletul.
Focul cuvantului Evangheliei arde patimile si rautatile omenesti. El e ca ciocanul care sfarama stanca nepasarii(Ier. 23:29) ca ploaia si roua:nu se intoarce in cer, fara sa rödeasca (Deut. 32:2;Is. 5:10-11).
El, cuvantul Evangheliei ne judeca,si acum si in veacul viitor(In.12:48).
El este ca o sabie de foc, cu doua taisuri, patrunde pana in adancul inimii (Evr.4:12).
De aceea, omul care a simtit puterea si binefacerile lui, nu-l mai paraseste nici cu pretul vietii.
Sa nu ne temem de focul si razboiul pe care l-a aprins in lume cuvantul Evangheliei.
El se desfasoara numai in adancurile inimii si se poarta numai cu arme duhovnicesti.
Sa ne temem mai degraba cand acest foc s-a stins. Unde focul se stinge,acolo se stinge si viata. Unde nu mai arde focul evangheliei, acolo oamenii dorm. Unde nu se mai da razboiul duhovnicesc, acolo e stapanirea intunericului si pacea mortii; acolo nu mai este mantuire.
Nici de focul necazurilor si al incercarilor sa nu ne temem, caci spune un intelept: ,,Cand bate vantul peste vatra cu jar, se aprinde focul mare…Tot asa sunt incercarile si necazurile.
Ele bat asupra sufletului nostru, ca sa-l aprinda mai tare, sa-l faca mai fierbinte pentru credinta si mai vrednic pentru fapte frumoase…Dumnezeu ni le trimite tocmai ca sa ne intareasca sufletul…”
Acesta este talcul despre focul Evangheliei.
,,Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc pe el,,(Lc. 1128).
Preot Ilarion V.Felea – Pildele Mantuitorului
