C

Cercetarea de sine – Pr Teofil Paraian

sfanta impartasanie

Sa se certeteze omul pe sine si asa sa manance din paine-painea euharistica-si sa bea din pahar-paharul euharistic.Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie-adica sa se cerceteze,fara sa se sileasca sa-si imbunatateasca viata– osanda isi mananca si bea,nesocotind Trupul Domnului . De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit”.

Sunt niste cuvinte la care ar trebui sa ne gandim mai mult, noi toti cei care am dori sa ne impartasim si care ne impartasim de fapt. Sa ne gandim mai mult  ca s-ar putea intampla sa ne fie spre judecata sau spre osanda. Bine inteles, nu trebuie sa punem apasul pe aceasta parte,pe care o spunem noi in rugaciune si pe care, de fapt, o spunem si la Sfanta Liturghie: ,,Sa nu le fie lor spre judecata sau spre osanda”. Sa cautam sa implinim cele de trebuinta ca sa ne apropiem de darul lui Dumnezeu si sa primim darul lui Dumnezeu, pe care Domnul Hristos ni l-a dat noua, l-a dat intregii Biserici crestine in vederea inaintarii spre bine. Deci nu a fost dat ca o impiedicare, ca un prilej de discutii intre oameni, cum o fi asta si cum ar trebui sa fie, cum trebuie s-o intelegem.

Nu, nu a fost data spre acestea, ci ca sa ne fie noua ajutor in inlaturarea rautatilor care pot fi in sufletul nostru si care n-ar trebui sa fie.

In rugaciunea intai de multumire pentru impartasirea cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile, de viata facatoarele, infricosatoarele lui Htistos Taine, spunem: ,,Sa ne fie noua acestea – adica Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos – spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre alungarea  atotpotrivnicului, spre luminarea inimii mele, spre impacarea sufletestilor puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre implinirea intelepciunii, spre paza poruncilor tale, spre adaugirea harului Tau cel dumnezeiesc, spre plinirea Imparatiei lui Dumnezeu”.

Deci iata ca sunt zece lucruri care tin de impartasirea cu dumnezeiestile Taine.

Intai e tamaduirea sufletului si a trupului. Apoi, alungarea a tot portivnicului, a tot ce se impotriveste inaintarii noastre in viata duhovniceasca. Apoi, spre alungarea vrajmasului din gand, a diavolului – sa se implineasca in tot ceea ce spunem la Pasti, in special: ,,Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii lui!” . Spre luminarea ochilor inimilor noastre: sa am mai multa lumina, mai multa intelegere, chiar si fata de impartasirea cu dumnrzeiestile Taine. Spre impacarea sufletestilor mele puteri: sa nu mai fie in sufletul meu nepotriviri, dezbinari, ci sa fie armonie. Spre credinta neinfruntata, adica sa ne fie credinta dreptmaritoare, adevarata si sa simtim prezenta Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Spre dragoste nefatarnica: sa avem o dragoste sincera si adevarata fata de Dumnezeu si fata de oameni. Spre plinirea intelepciunii: cu fiecare impartasire sa avem mai multa intelepciune. Spre implinirea, spre paza poruncilor Tale, pentru ca asa  cum Domnul Hristos ni Se da in Trupul si Sangele Sau in Sfanta Cuminecatura, tot asa ni Se da si in poruncile Lui; Hristos este ascuns in poruncile Lui.

Deci cel ce implineste poruncile Mantuitorului e tot mai aproape de Domnul Hristos si-L simte pe Domnul Hristos mai prezent in sufletul sau. Spre adaugirea harului lui Dumnezeu: sa avem mai multa putere ca sa stam impotriva relelor si ca sa implinim binele.

Spre plinire Imparatiei lui Dumnezeu,adica cu fiecare dintre noi care ne impartasim cu dumnezeiestile Taine sa se largeasca Imparatia lui Dumnezeu, sa nu mai luam aminte la lucrurile  acestei lumi, ci mai ales sa intelegem, chiar si lucrurile acestei lumi, in lumina darului lui Dumnezeu.

Intr-o alta rugaciune, de multumire pentru impartasirea cu Sfintele Taine, a treia, zicem:,,Curateste-ma, spala-ma si ma indrepteaza. Imbunatateste-ma, intelepteste-ma si ma lumineaza”.

Dorim sa se inlature de pe sufletul nostru tot ceea ce il pateaza,il raneste, il intineaza.

Spala-ma;spalarea este in general un mijloc de curatire a sufletului; si ma indrepteaza: din pacatos ce sunt, fa-ma drept Imbunatateste-ma adica daca sunt rau fa-ma bun,daca sunt bun, sa fiu mai bun.  Intelepteste-ma: intelepciunea vine pe masura inaintarii in viata duhovniceasca. Si ma lumineaza: lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor, vine in sufletul nostru in masura in care ne silim sa inlaturam toate piedicile care ne stau in fata in implinirea binelui.

 Ne rugam ca Sfanta Impartasire sa ne fie spre bucurie, spre sanatate si veselie, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, spre curatirea sufletului.

Deci un om care se apropie de Dumnezeu trebuie sa fie un om al bucuriei, un om care se apropie de <dumnezeu doreste sa fie un om sanatos,sa aiba veselie in sufletul sau. Asa cum cerem de la Mantuitorul, la Slujba Sfantului Maslu, cand zicem:,, Faca-se, Doamne undelemnul acesta untdelemn de bucurie,untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica,izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca,pecete nestricata, bucuria inimii,veselie vesnica” sau cum ne rugam la Sfanta Liturghie: ,,Umple de veselie inimile noastre, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor.Amin”.

 Ne gandim la toate acestea si, dac-i vorba sa ne cercetam pe noi insine, cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, trebuie sa ne cercetam daca suntem cu ganduri curate, cu inima curata,cu inima luminata,cu dorinta de bine,cu dorinta de a inlatura raul, cu dorinta de a inmulti binele in sufletul si in jurul nostru.

 Ne gandim totodata si la intarirea sufletului in bine.

 Cand ne cercetam pe noi insine trebuie sa ne cercetam daca nu cumva avem suflet bolnav,suflet neputincios,suflet slabanogit de nepasarile noastre de odinioara, de neluarile aminte. 

Caci zice Sfantu Apostol Pavel:,,De aceea sunt printre voi multi slabi si bolnavi si buna parte mor”. Poate ca e vorba si de suferintele sufletesti. Pentru ca nu numai oamenii care se impartasesc cu nevrednicie ajung la suferinta, la boala, nu numai credinciosii dreptmaritori crestini ajung la astfel de neputinte, ci  oamenii in general ajung la neputinte. Si atunci daca e vorba de neputinte, care sunt urmarea unei nepasari,ale unei ne-luari-aminte pentru dumnezeiestile Taine ale lui Hristos, sigur ca si urmarile sunt niste lucruri care tin mai ales de slabanogirea sufleteasca.

Nu suntem in stare sa suportam o jignire, o ocara, o infruntare, o bruscare. Ne aduce neliniste orice lucru care nu ne place, pentru ca nu suntem intariti, nu suntem tamaduiti de neputintele noastre, cu toate ca ne-am impartasit de atatea ori  de-a lungul anilor, de cand ne-a adus Dumnezeu la cunostinta Lui.  Deci, cu toate acestea, suntem de multe ori asa de slabi… De ce?

Pentru ca suntem si nepasatori.

Mai ales trei lucruri care merg inaintea a tot pacatul se impotrivesc binelui, trei uriasi de care a pomenit Sfantul Marcu Ascetul si pe care  le-a analizat  in Epistola catre Nicolae monahul, si anume: nestiinta este iad,pentru ca e intunecata, uitarea e pierzare,pentru ca pierdem cele ce-am avut in minte si nepasarea e pricina de nestiinta si de uitare.

 Prin urmare, iubiti frati si iubiti credinciosi, sa ne gandim cu mai multa atentie, cu mai multa luare-aminte la cele ce avem de facut ca sa ne imbunatatim sufleteste, ca sa facem parte din

Imparatia lui Dumnezeu, ca sa avem liniste sufleteasca, ca sa aducem liniste sufleteasca in jurul nostru. Sa ne cercetam pe noi insine daca suntem angajati bine, daca aducem roade de bunatate, intelepciune, daca ii odihnim pe oamenii din jurul nostru, daca avem in sufletul nostru dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate,facere de bine, credinta, blandete, infranare.

 Sa ne cercetam pe noi insine si sa cautam sa fim asa cum ne vrea Domnul Hristos, Care ne-a dat ,,paine cea cereasca si paharul vietii”,ca sa o gustam si sa intelegem ca bun este Domnul.

Si, avand aceasta intarire in suflet, sa laudam pe Domnul, in forma in care ne-am invatat s-o spunem, adica:,,Aliluia,aliluia,aliluia”, care inseamna:,,Laudati pe Domnul!” .

Si viata noastra sa fie traita in lumina textului liturgic, pe care il spunem, dupa ce ne impartasim:

 „Sa se umple gurile noastre  de lauda Ta, Doamne,ca sa laudam  marirea Ta; ca ne-ai invrednicit pe noi a ne impartasi cu sfintele, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine. Intareste-ne pe noi intru sfintenia ta, toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta. Aliluia,aliluia,aliluia!”

Deci intareste-ne intru sfintenia Ta, fa-ne sa fim sfinti, curati, locasuri ale darului lui Dumnezeu, sa fim statornici in bine, pentru ca aceasta inseamna sfant, si sa laudam marirea Ta.

Si, acestea avandu-le in vedere, sa fim ocrotiti si de rugaciunile Maicii Preacurate si de rugaciunile sfintilor,care toti au dorit sa fie preamarit Dumnezeu prin ei in toate zilele vietii lor .Amin.

Marire Tatalui si Sfantului Duh! Amin.

Pr Teofil Paraian – Calea spre bunatate

 

0 Shares