În ajunul Bobotezei se săvărşeşte Liturghia Marelui Vasile unită cu Vecernia Bobotezei şi după Rugăciunea amvonului, preoţii merg cu cântări în pronaosul sau pridvorul bisericii şi săvârşesc Sfinţirea mare a apei.
Apoi se stropeşte toată biserica şi credincioşii prezenţi, care pot bea pe nemâncate aghiasma şi abia apoi iau anafora.
Aghiasma Mare sau apa Sfintita de la Boboteaza are intr-o masura cu mult mai mare, puterea sfintitoare si tamaduitoare. Ea se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane tot asa de proaspata, de curata si placuta la gust ca si cand ar fi atunci scoasa din izvor. O parte din ea se pastreaza in biserica, intr-un vas anume, numit si aghiasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu aceasta apa sfintita se stropesc persoanele si lucrurile care trebuie exorcizate, curatite sau sfintite. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la randuiala de curatire a fantanii spurcate, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la Tarinele (holdele), viile si gradinile bantuite de lacuste si gandaci, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti s.a.
Aghiasma Mare se foloseste de asemenea la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora. Fiecare crestin sau fiecare casa trebuie sa ia din Aghiazma de la Boboteaza si sa o pastreze intr-un vas curat si la loc de cinste.
În ziua de bobotează se săvârşeşte la biserică Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur .
Slujba este specială şi cuprinde citiri din paremiile Vechiului Testament, Apostol şi Sfânta Evanghelie, precum şi a unor rugăciuni speciale alcătuite de Sf. Sofronie Patriarhul Jerusalimului.
După sfinţirea apei sunt stropiţi credincioşii de către preot şi se poate lua pe nemâncate aghiasma.
Timp de 8 zile ( pană la odovania Bobotezei – 14 ian ) credincioşii pot lua dimineaţa pe nemâncate, după ce s-au închinat Aghiasma Mare , şi pot stropi cu ea casa, ogorul şi animalele. Toată natura participă la taina sfinţirii prin epifania Domnului!
După trecerea celor 8 zile Aghiasma Mare se păstrează de fiecare credincios la casa lui, într-un loc curat şi cinstit şi se foloseşte la marile praznice sau în zilele cu post negru – având binecuvântarea duhovnicului.
Dacă rămâne Aghiasmă Mare dintr-un an în altul, cea veche se poate pune la flori sau în pământ curat.
Dacă în cursul anului Aghiasma Mare se sfârşeşte şi mai e multă vreme până la Bobotează, atunci peste cea rămasă se poate adăuga apă curată şi astfel se îmulţeşte spre trebuinţă.
Îndeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafora. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasire, fiind mai mica decat Sfanta impartasanie, iar cand luam numai anafora, Aghiasma se ia inainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. In caz de boala, putem, de asemenea, sa gustam din ea cu credinta. Caci apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii.
Cărţile de cult bisericesc nu prevăd o rânduială specială în acest sens, însă cei care arată o evlavie adevărată faţă de apele sfinţite au folos şi binecuvântare de la Dumnezeu.
„In Iordan botezându-te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slava Ţie!”.
(Troparul Bobotezei)