Unde este Ţara Sfântă?2 min read

Am observat că în ultimii ani a devenit o modă să căutăm cu orice preţ să vizităm Ţara Sfântă. Nu de puţine ori însă am întâlnit oameni despre care ştiam că nu au ajuns să “viziteze” măcar o dată şi propria biserică parohială, participând la Sfânta Liturghie, dar au ajuns să “viziteze” Ţara Sfântă.
 Să-L cauţi pe Hristos e categoric un lucru foarte bun şi nu zic că e rău să vrei să calci “pe urmele paşilor Lui”. Fiecare din cei care au ajuns să aibă o astfel
de experienţă ţin să ne povestească şi sentimentele pe care le-au trăit în diverse locuri din Ţara Sfântă şi nici asta nu e rău deloc.
 Ceea ce trebuie însă să înţelegem este că nu e nevoie să mergem până acolo pentru a ne întâlni cu Hristos. Cu Hristos te poţi întâlni la fiecare Sfântă Liturghie care se oficiază în “umila” bisericuţă din satul tău. Dacă nu-L simţi şi nu-L vezi pe Hristos pe altarul bisericii de la tine din sat, eu cred că nu-L simţi şi nu-L vezi pe Hristos nici în Ţara Sfântă, ci e doar o iluzie, o amăgire. Să crezi că pe Hristos nu-L descoperi decât în Ţara Sfântă e de fapt mărturia necredinţei sau a unei credinţe false. Păi dacă acum mai bine de două mii de ani Iisus Se „plimba” numai pe la Ierusalim şi prin împrejurimile acestuia, acum El se “plimbă” peste tot în lume, acolo unde “se adună doi sau trei” în numele Lui. Eu cred că e mai mare bucuria când te gândeşti că Hristos vine El la noi în sat şi se roagă cu noi în biserica noastră din deal (sau din vale).
Diferenţa dintre vizita-excursie şi pelerinaj
 
 Pentru un creştin adevărat, Ţara Sfântă nu este un „muzeu” bun de vizitat, o „staţiune” pitorească, un „obiectiv turistic”. Pentru un creştin adevărat vizitarea Locurilor Sfinte este o bucurie duhovnicească, pe care ne-o face Hristos. Iar când spun „vizitare” vreau să se înţeleagă de fapt că spun Pelerinaj. În acest pelerinaj, Ghidul nostru este chiar Hristos, care ne poartă pe fiecare prin acele locuri. La fel trebuie înţeles şi „mersul” nostru pe la mănăstiri. Nu ca o ”vizită”, ci ca un pelerinaj, o bucurie duhovnicească pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte.
Pentru un creştin adevărat, a călca „pe urmele paşilor Lui” nu înseamnă a merge „în vizită” în Ţara Sfântă, ci a urma Evanghelia Lui, adică a păşi pe Cărarea Împărăţiei Sale. Degeaba merg să văd peştera unde S-a născut Iisus, dacă nu fac din sufletul meu o iesle unde să se nască El de Crăciun. 
 
Degeaba merg pe Muntele Fericirilor, dacă uit să spun Rugăciunea Domnească înainte de masă sau nu am habar de Fericirile rostite de Iisus pe acel munte. Degeaba merg să văd Grădina Ghetsimani, dacă nu am habar de rugăciunea lui Iisus înainte de a Se lăsa prins şi dus la judecată. 
 
Degeaba merg să văd Golgota, dacă nu înţeleg că şi eu trebuie să răstignesc păcatele ce zac în mine.
 Eu cred că, pentru creştinul adevărat, Ţara Sfântă este cu adevărat în fiecare biserică din cel mai mic sat sau cătun „uitat de lume”, iar pentru „turişti” Ţara Sfântă nu este decât o ţară ca oricare alta. Vă doresc să vă „plimbaţi” duminică de duminică prin Ţara Sfântă din parohia dumneavoastră, călăuziţi de Hristos, iar Maica Domnului să vă poarte, la fiecare slujbă din biserica dumneavoastră, prin Grădina Sa cea minunată.
Pr. Marius Demeter-Articol aparut in Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 46 
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments