Doamne, îmi este rușine3 min de citit

Rugăciunea lui Erza – Erza 9, 6
 
 „Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.
 Binecuvântat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are ce să ascundă și n-are ce să regrete din viața lui.
Binecuvântat este omul a cărui față nu-i silită să se întoarcă și să se rușineze niciodată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor pentru fapte și pentru căi necinstite.
Dar care este oare acest om și acest credincios care poate să fie astfel în fața lui Dumnezeu? Totuși, când faptele de rușine sunt făcute în chip nerușinat, când nu numai unii, ci chiar mulțimea toată se dedă la desfrânare, când un duh de desfrâu cuprinde un popor întreg de sus până jos – atunci este starea cea mai îngrozitoare. Atunci întreagă mulțimea se găsește lângă moarte. Ca Sodoma și ca Ninive (Facere 18, 20; Iona 1, 2).
 

 

Dacă ne se găsește atunci cineva care să-și simtă răspunderea pentru starea și pentru viitorul

tuturora – nu mai poate fi nici o salvare.

Lucrurile de care trebuie să-i fie cuiva rușine sunt cele care îl duc mai curând și mai sigur la nimicire și pe un om și pe un popor.
Un conducător conștient al unei familii, al unei adunări, al unui popor nu trebuie să poată sta liniștit niciodată când familia lui și poporul lui stă rău în felul acesta.
Ci, oricât ar fi el în primejdie din toate părțile, fie dinăuntru, fie din afară, omul acela trebuie să-și simtă întreaga conștiință a răspunderii sale pentru starea și pentru viitorul acelora în fruntea cărora este pus.
Spune Sfântul Apostol Pavel: Și, pe lângă toate primejdiile în care sunt în fiecare clipă, mă apasă și mai mult grija pentru toate Bisericile.
Cine este slab și să nu fiu și eu slab?
Cine cade în păcat și eu să nu ard? (II Cor. 11, 28)
Cine face o nelegiuire și eu să nu mă rușinez?
Doamne, îmi este rușine, zice Erza, când văd ce fac ei…
Până se mai găsește un astfel de conducător, poporul nu-i pierdut, adunarea nu-i nimicită, urmașii pot nădăjdui.
Din pricina unuia singur, putem nădăjdui pentru toți (Ier. 5, 1).
O, Dumnezeul nostru, în multe primejdii am fost și noi, dar din toate ne-ai izbăvit Tu, căci în mijlocul nostru au fost oameni cu o conștiință cinstită, care s-au rugat, care s-au împovărat înaintea Ta cu toate nelegiuirile noastre și s-au rugat plângând amar pentru noi toți.
Îți mulțumim că ai primit jertfa și rugăciunea lor pentru noi și ne-ai izbăvit.
Nu ne lăsa, Doamne, niciodată fără conducători și fără păstori care să aibă o conștiință cinstită înaintea Ta pentru noi toți.
Amin.
Traian Dorz – Hristos, Pîinea noastră zilnică.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments