Un model de mustrare3 min read

A lauda este o stiinta, a mustra este o stiinta si mai mare. De multe ori o simpla mustrare il poate alunga pe cel slab din Biserica.
 
 Apostolul Pavel, cand a vrut sa-i mustre pe homosexualii din Roma, si-a construit mustrarea pe etape. Dupa ce i-a laudat pe romani ca “credinta lor se vesteste in toata lumea” (1, 8), dupa ce le-a vorbit despre marea dragoste pe care le-o poarta si chiar s-a identificat cu ei prin cuvintele “ma mangai impreuna cu voi prin credinta noastra laolalta, a voastra si a mea” (1, 12), Apostolul ii pregateste pentru o discutie mai dura.
 
Mai intai le spune ca “este dator si elinilor, si barbarilor, si invatatilor si neinvatatilor” (1, 14), aratand ca cele ce le va spune nu se adreseaza numai lor, ci lumii intregi. Este, totusi, o mare consolare sa stii ca nu esti certat numai tu. Spunand ca este “dator”, Apostolul ca si cum ar spune: “Eu insumi nu v-as mustra cu nimic, daca nu as fi dator”. 
 
Pe urma face o afirmatie foarte generala despre dreptatea si mania lui Dumnezeu: “Caci mania

lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar” (1, 18). 

Este un fel aristotelic de a pregati discutia, definind conceptele, adica: “Sunteti de acord ca nedreptatea trebuie pedepsita?” 
In felul acesta Sf. Pavel arata ca nici Dumnezeu nu este setos de a pedepsi, ci pedeapsa se impune de la sine, pentru mentinerea echilibrului si armoniei afectate de faradelege.
 
Mai incolo vedem ca, de fapt, nu Dumnezeu este cel ce pedepseste, ci oamenii, prin ceea ce fac, “isi iau in ei insisi rasplata cuvenita ratacirii lor” (1, 27). 
Cea mai mare pedeapsa este aceea de a fi lasati de catre Dumnezeu sa faca ceea ce vor, dar si aceasta a facut-o Dumnezeu abia dupa ce ei insisi au aratat ca nu vor sa-L aiba pe Dumnezeu in cunostinta (1, 28).
 
Apostolul Pavel propovaduieste un Dumnezeu timid, care nu indrazneste sa se impuna celor care nu-L vor, dar totodata le arata romanilor ca cei care se despart de acest Dumnezeu se nenorocesc. Homosexualitatea este doar un aspect al nenorocirii care se abate peste cei necredinciosi. Necredinta este prezentata ca o molima care aduce cele mai grozave boli, pana la intunecarea mintii (1, 21-22).
 
Asadar, nu homosexualitatea este pedepsita, ci ea insasi este o pedeapsa. 
 
Si ca sa faca inteleasa paguba homosexualitatii o asociaza cu alte cusururi. 
Altfel, cei care nu vedeau in homosexualitate decat placerea lor organica, pur si simplu n-ar fi inteles de ce este ea atat de rea. 
 
Si Apostolul incepe sa enumere: “Plini fiind de toata nedreptatea, de desfrinare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori, graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor, neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila” (1, 29-31). 
Iar la urma Apostolul spune ca “acestea toate sunt vrednice de moarte” (1, 32).
 
Aparent, prin acest verdict Pavel ii condamna la moarte pe homosexuali, in realitate insa le da o mare nadejde. 
Pentru ca intr-un fel este sa citam un verset separat din Levitic, fara nici o introducere si fara nici o explicatie, prin care homosexualii trebuie dati mortii, si alta este a spune ca homosexualii sunt vrednici de moarte laolalta cu toti cei ce au cusururile enumerate mai sus.
 In acest caz, nadejdea nu-l paraseste pe homosexualul mustrat, pentru ca el vede ca nu exista nici un om care sa nu sufere macar de unul din pacatele amintite de Pavel.
 
Apostolul prezinta pacatul ca pe o boala, care nu mai are nici o nevoie sa fie pedepsita, pentru ca ea insasi este inceputul mortii. 
 
Aratand ca singurul motiv al imbolnavirii este necredinta si instrainarea de Dumnezeu (1, 21), Pavel lasa sa se inteleaga ca si remediul acestei boli si izbavirea de moarte este intoarcerea la Dumnezeu.
 
 Intoarcerea pare foarte usoara dupa ce au auzit toate laudele aduse credintei puternice a romanilor de la inceputul cuvantarii, neam binecuvantat din care faceau parte si ei, homosexualii de pe vremea lui Pavel.
 
Pr Savatie Bastovoi-In cautarea aproapelui pierdut
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments