Duminica a XIX a dupa Rusalii3 min read

Nu judecaţi dupã înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.
Când judeci dupã înfãţişare totdeauna eşti în primejdie sã-L osândeşti pe Hristos.
Când judeci dupã înfãţişare, adesea prigoneşti pe credincioşii Lui.

 

Gãseşti totdeauna pricinã de poticnire la alţii, afli lucruri nepotrivite în Cuvântul lui Dumnezeu, purtãri nepotrivite la fraţi, scãderi la vorbitori, defecte la pãstori…
Când judeci dupã înfãţişare, uşor poţi osândi pe un sfânt şi lãuda pe un prefãcut.
Uşor poţi vedea rãul bine şi binele rãu, vezi duh ce este literã şi literã ce este Duh, vezi drept pe cel strâmb şi strâmb pe cel drept.
Iar în felul acesta vei osândi totdeauna pe Hristos, vei nesocoti totdeauna harul şi vei cãlca totdeauna voia lui Dumnezeu, cãci vei începe mereu cu privirea pãrţii dinafarã a blidului.
Te vei mulţumi cu îmbrãcãmintea cuviincioasã şi modestã, fãrã a te gândi cã aceasta acoperã

deseori trupuri dezgolite, te vei mulţumi cu zâmbetele prefãcute şi cu vorbele mieroase, fãrã sã ştii cã acestea acopãr cea mai primejdioasã rãtãcire duhovniceascã.

E grozav uneori ce urâte inimi pot fi în frumoasele trupuri.
Te vei mulţumi cu purtãrile evlavioase, fãrã a te uita cã acestea acopãr adesea mortãciuni sufleteşti.
Te vei mulţumi cu reguli frumoase, cu programe şi muzicã frumoasã, cu bisericã şi adunare îngrijitã în exterior, dar goalã de iubire, goalã de cãldurã, goalã de putere, goalã de pãrtãşie, goalã de sfinţenie, goalã de Hristos.
Goalã de tot ce face farmecul şi bucuria intimitãţii frãţeşti în Duhul Sfânt.
Goalã de orice rod duhovnicesc.
O astfel de bisericã, o astfel de adunare, uşor va ajunge apoi plinã de dezbinãri, de bârfiri, de certuri şi de tot felul de pãcate cunoscute şi necunoscute, vãzute şi ascunse.
Înfãţişarea dinafarã însã, va fi mereu fãrã cusur.
Ochiul care se va opri la ceea ce se vede, va putea fi mulţumit.
Oare aşa judecã şi Dumnezeu?
Sã fim înţeleşi bine şi nu rãu: nu îndreptãţim pãcatul, nici dezordinea, nici stricãciunea de nici un fel şi sub nici o formã. Nu le acoperim nici la noi nici la alţii şi nu le cruţãm, nici pe cele dinafarã nici pe cele dinãuntru.
Dar cele dinãuntru sunt nespus mai primejdioase şi mai vinovate.
Toţi cei ce fac rãul sunt vinovaţi, dar cei care fãcându-l încearcã totuşi sã-l acopere cu litera sfântã, cu îmbrãcãmintea cuviincioasã a îndreptãrii, cu forma îndeplinitã şi cu evlavie prefãcutã, – sunt nespus mai vinovaţi.
Sã fim cu foarte mare grijã când primejdia aceasta va fi cu noi sau între noi, sau în noi.
Nu vã înşelaţi privind numai la înfãţişare, vorbind prea mult numai despre ea şi oprindu-vã numai asupra ei.
Mãrturisiţi cu putere sufletelor pe Hristos, şi nu încetaţi a face lucrul acesta nicicând, mai ales privind lãuntrul sufletelor.
Când vã luptaţi voi cu înfãţişarea dinafarã, adesea veţi izbuti foarte puţin sau deloc. Firea pãmânteascã se apãrã chiar şi cu versetele Duhului.
Dar când veţi face ca Hristos sã lupte cu aceste lucruri, biruinţa este asiguratã, prin transformarea lãuntricã a oamenilor. Când se vindecã boala dinãuntru, uşor se vindecã apoi şi înafarã.
Voi sã luptaţi mereu pentru a curãţi partea dinãuntru a sufletelor, prin primirea lui Hristos, prin sfinţirea duhului, prin vindecarea inimii, cãci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uşurinţã şi sigur, curãţirea şi a pãrţii dinafarã: îndreptarea purtãrilor, cuvintelor, hainelor, pãrului…
Altfel rãmâne totul numai o amãgire care poate înşela pe alţii, sau pe noi înşine, dar nu pe Dumnezeu.
Doamne Iisuse, Cunoscãtorul adânc al tuturor celor ascunse, curãţeşte tot ce e rãu din ascunsul nostru şi tot ce este prefãcut şi strãin dintre noi.
Primeneşte mereu lãuntrul nostru prin puterea şi lucrarea Cuvântului şi a Duhului Sfânt, iar nouã dãruieşte-ne ochi curaţi şi inimã hotãrâtã, sã vedem rãul şi sã-l înlãturãm şi din noi şi dintre noi.
Pentru ca rãdãcina de amãrãciune sã nu mai dea lãstari niciodatã înafarã, ci sã ferim  întinarea celor neştiutori şi nevinovaţi.
Amin.
Traian Dorz 
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments