Doctorii cei desavarsiti si intelepti atunci maresc mai mult lauda mestesugului lor, nu cand cu fier si cu foc lupta patima sa o supuna, dupa cum este legea razboiului, ci numai cand aceia ce patimesc, cu palpari usoare si cu doctorii dulci, vor afla leacul bolnavului si acele infricosate porunci ale mestesugului doctoricesc le vor opri, si cateva zile cu mancari doctoricesti si hranitoare potolind durerile, vor arata pe acela ce patimeste mantuit de boala.
Asa si preainteleptul doctor al sufletelor si al trupurilor noastre, imparatul imparatilor Hristos, Dumnezeul nostru, vazand lumea ca bolnavea cu patimile necredintei si se umfla ca o rana cu inselaciunile cele lumesti spre inchinarea idolilor, a socotit cu multe feluri de mijloace si a purtat de grija pentru mantuirea oamenilor si a neamului omenesc – de vreme ce acesta este lucrul cel dintai al bunatatii lui, a mantui pe omul din mainile vrajmasului si a-l aduce la frumusetea cea dintai si la vrednicia de la care a cazut pentru pacatul neascultarii al stramosului Adam -, si nu trimite ploaie de foc spre ingrozirea lumii, nici porneste marea ca o oaste impotriva pamantului, nici inarmeaza puterile stihiilor impotriva necredintei, ci [lumea] o supune numai cu blandete si cu minuni si o trage spre dansul, cu faceri de bine si cu cuvinte ceresti o preface sa se mute de peste dansa patimile cele sufletesti, ce se umflau ca o rana otravita.
Si vrand Dumnezeu Cuvantul ca sa Se arate in lume mai inainte, pana a Se intrupa si a Se face om, a trimis in lume prooroci sa propavaduiasca oamenilor venirea Lui cea infatisata. Si pentru aceasta n-a ales imparati si crai, [ca] sa [ii] faca prooroci; n-a luat filosofi si ritori, [ca] sa [ii] trimita propavaduitori venirii lui; n-a pogarat din ceruri intuneric si multime de ingeri, ce are pe langa Dansul, mii de mii, nesocotiti si nenumarati, ci a trimis oameni prosti[1] si mai vartos pastori de oi, ca pe Moise, ca pe David, ca pe Samuil si toata multimea proorocilor, prin mijlocul carora a semanat buna-credinta, nu in toata lumea, ci numai la un neam, la jidovi, care locuiau intr-o parte a pamantului, in Iudeea.
Dar de vreme ce Dumnezeu vrea pe toti oamenii sa-i mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina – caci aceasta este mare sete la Dumnezeu, a pofti si a iubi sa se mantuiasca oamenii – pentru aceasta nu Se odihnea Dumnezeu sa fie numai la jidovi buna-credinta si celelalte limbi sa fie lipsite de darul Lui. Pentru aceasta a vrut sa rasara lumina dumnezeirii in toata lumea si venind implinirea vremii, dupa cum zice fericitul Pavel, a vrut Dumnezeu sa vie Fiul Lui, sa se nasca din femeie, sa Se faca sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere; S-a facut om din Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, a petrecut in lume impreuna cu oamenii si, vrand sa traga limbile la cunostinta dumnezeirii Lui si sa-i invete lucruri preaslavite si porunca noua si viata cereasca, incerca sa afle slugi acestor porunci; si n-a cautat cetati, nu s-a uitat la multime de oameni, nu s-a socotit slujba imparatilor, S-a scarbit de puterea avutiei, a urat biruinta ritorilor, nu I-au trebuit limbile filosofilor, nu s-a slujit cu arme, dupa cum e obiceiul ostasilor; nici cu alte mestesuguri asemenea acestora, pentru ca sa nu aiba puterea nimeni dintre cei necredinciosi sa zica ca a tras la Sine Hristos multimea cu unele ca acestea, ci numai s-a slujit iar cu mijlocul cu care a ales pe prooroci.
Si ce face? A luat iar propovaduitor Evangheliei nu pastori, ca pe prooroci, ci pescari si vanatori de peste, si i-a trimis sa propovaduiasca lumii bunavestire si le incredinteaza in mainile lor si in limbile doctoria lumii, zicandu-le:
Veniti dupa Mine si voi face pe voi pescari de oameni. Incetati a va trudi deasupra marii celei neinsufletite. Mutati pentru dragostea Mea mestesugul cel pescaresc pe pamant. Acolo pe dansul trimiteti si va intindeti mrejele. Vanati pentru Mine vanatul credintei.
Veniti dupa Mine. Urmati-Mi Mie, ucenicii Mei si invatatorii lumii. Lucrati pentru dragostea Mea mestesugul vostru, pentru ceruri. Varsata este ca apa marii pe pamant inchinaciunea idoleasca.
Zidirea este acoperita cu norul a multi dumnezei. Adancul necredintei ineaca toata lumea; oamenii se cufunda de valurile dracesti. Lumea pute de imputiciunea sangiuirilor si se strica cu jertfele cele stricacioase. Voi pune asupra lor ispravnici[2] si doctori pe voi, pe pescari. Patima aceasta cheama mestesugul vostru; veniti dupa Mine.”
Iar ei, lasand mrejele, mersera dupa Dansul. Intr-un gand era ceata ucenicilor cu pofta Stapanului; si ca niste oameni drepti si prosti de rautate[3] n-au viclenit in mintea lor, nici nu s-au indoit[4] in inima lor de acea chemare; ci ca niste oameni blanzi si fara de rautate au mers dupa Dansul, ca fierul dupa piatra magnetului si ca parul dupa chilimbarul cel curat. Si cu puterea Mantuitorului Hristos au rusinat pe cei ce i-au vazut si ca [pe] niste pesti, cu mreaja cuvantarii de Dumnezeu[5] au prins multimea si au vanat auzurile noroadelor si au induplecat inimile tiranilor si sufletele imparatilor le-au supus; si au facut izbanda si o biruinta atat de frumoasa, cat n-au putut-o face toate imparatiile lumii. Oameni fara de arme si nedichisiti[6] intr-ale ostirii, saraci de avutie, prosti de invatatura, slabi de post, blanzi pentru nerautate, au inaltat nu steaguri de oaste, ci numai Crucea, semnul pacii, propovaduind, nu cu sunet de tobe si de surle, ci numai cu neputincioasa limba si neinvatata, pe Hristos si credinta, si fulgerand, nu cu fulgerele sabiilor celor ascutite, ci numai cu stralucirile unei vieti bune, neumpland pamantul de osti, nici acoperind marea de corabii cu panze, ci numai fara de rani, fara de sange, fara de vatamare, calca si supun toata paganatatea, biruiesc iadul, sting inselaciunea, izgonesc minciuna, intind numele lui Hristos si credinta, cat este de intins pamantul si lumea.
Pentru aceia, dar, nu este minune, iubitii mei ascultatori si cinstiti si de neam bun boieri, ca m-a randuit si pe mine Dumnezeu si m-a pus, om mic fiind si smerit, pastor mic la mica turma, la dumneavoastra, pe care eu nu va am, nici nu va tin [drept] turma mica, ci mare si inalta: mare, pentru buna inchinare si dreapta credinta pe care o paziti curata si nespurcata, fiind inconjurati si ingraditi intre hotarele celor straini de fel si impresurati de atatea nevoi si scarbe, ce vin intotdeauna, neincetat, de la cei ce stapanesc pamantul acesta; inalta, pentru buna ascultare si supunerea care aratati de-a pururea catre Biserica si catre arhiereu.
De vreme ce acestea doua intemeiaza si intaresc Biserica, credinta in Dumnezeu si buna ascultare de Biserica si, macar ca eu am fost mic si mai netrebnic decat toti, precum a fost si David mai mic intre frati in casa tatalui sau, dar Dumnezeu n-a cautat la micsorarea si netrebnicia mea, nu s-a uitat la saracia mea si strainatatea mea, n-a socotit prostia si nestiinta mea, ci a cautat la bogatia si la noianul bunatatii Sale si a acoperit catre oameni toate spurcaciunile si faradelegile mele, care sunt mai multe decat perii capului meu si decat nisipul marii, si m-a inaltat, nevrednic fiind, la aceasta treapta si mare vrednicie a arhieriei. Si m-a trimis la dumneavoastra sa va fiu pastor, parinte sufletesc, rugator catre Dumnezeu pentru buna sanatate si mantuirea[7] dumneavoastra si a cinstitelor dumneavoastra case, purtator de grija la cele ce ar fi spre folosul mantuirii si sa va fiu de mangaiere la scarbele robiei celei vavilonesti a lumii acesteia, ca Ieremia, norodului lui Dumnezeu, si ca Iosif, al unsprezecelea fecior al patriarhului Iacov, egiptenilor; si dimpreuna cu dumneavoastra sa patimesc la toate cate va aduce ceasul si vremea, pentru care lucru am datorie sa priveghez cu osardie si fara de lene, ziua si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si mantuirea[7] tuturor de obste, invatandu-va si indreptandu-va cu frica de Dumnezeu, pe calea cea dreapta.
Si dumneavoastra inca aveti datorie, [pe] cele ce veti cunoaste ca va invat, fara de fatarnicie si fara de viclesug, va indemn sa le primiti si sa le faceti, pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastra, si sa va supuneti ascultarii; ca acea ascultare ce o faceti mie, o faceti lui Hristos. Ca zice la 10 capete[8] ale Lucai: “Cel ce asculta pe voi, pe Mine asculta si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine si cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine.” Asijderea zice si fericitul Pavel, la 13 capete[8] catre evrei: “Fratilor, plecati-va povatuitorilor vostri si va cuceriti lor, ca ei priveghiaza pentru sufletele voastre cum ar fi sa dea cuvant ca cu bucurie aceasta sa faca, iar nu suspinand, ca nu este de folos voua aceasta“.
Si ma rog bunatatii Lui si iubirii Sale de oameni sa-mi lumineze mintea ca sa pot propovadui cuvantul adevarului si sa-mi intareasca inima intru frica lui, ca sa pot pastori cuvantatoarea turma Lui cea aleasa, pe care a rascumparat-o cu preascump sangele Sau din mana vrajmasului, dupa cum adevereste Apostolul Petru zicand: “…Stiind ca nu cu <lucruri> putrede, cu argint sau cu aur v-ati rascumparat din viata cea desarta a voastra, ce era data de la parinti, ci cu cinstit sange ca al unui miel fara prihana si nespurcat Hristos.“
Iar Dumnezeu cel mare si inalt, Care este inchinat de toate fapturile, izvorul preaintelepciuni, adancul cel neurmat al bunatatii intru adevar si adancimea cea nehotarata a bunei indurari, Insusi ca un stapan si iubitor de oameni, sa trimita darul Duhului Sfant pe cinstitul si cel de Dumnezeu incununat cap al prealuminatului domnului si al nostru de obste si mult bine facator, Io[9] Constantin Basarab voievod, si sa-l blagosloveasca dintru inaltimea lacasului Sau, ca pe Avraam, inmultindu-i semintia din neam in neam si sa-l pazeasca cu intreaga sanatate si cu lina pace pana la adanci batranete in preainaltat scaunul mariei-sale, dimpreuna cu toata luminata casa mariei-sale.
Mana cea tare si puternica si bratul cel inalt al preainaltatului Dumnezeu sa supuna pe toti vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti [facandu-i] padnojie[10] picioarelor mariei-sale; si sa va intareasca si pe dumneavoastra, de la mic pana la mare, impreuna cu toti ai dumneavoastra, intru credinta cea buna si dreapta, intru cunostinta adevarului si intru nadejdea vietii celei de veci, care este fagaduita de nemincinosul Dumnezeu mai inainte de vremile vecilor, alesilor lui, si sa va povatuiasca la tot lucrul cel bun si de folos, spre placerea Lui, ferindu-va in toata vremea si in tot ceasul si in tot locul de viclesugurile diavolului, sa va ingradeasca cu sfintii ingerii Sai si sa va inarmeze cu arma dreptatii si sa va daruiasca pacea Lui, cea ce covarseste toata mintea, ca sa petreceti viata cinstita si curata, cu pace si cu sanatate; sa pazeasca inimile voastre si gandurile voastre in Hristos Iisus, dupa cum zice Pavel, ca sa faceti cate sunt adevarate, cate sunt cinstite, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt iubite, cate sunt cu nume si laudate, cu rugaciunile si cu blagoslovenia preasfintilor arhierei si intru Hristos iubiti frati si intocmai slujitori.
Si dupa petrecerea vietii acesteia sa ne invredniceasca Dumnezeul cel milostiv la imparatia cerului, ca fiecare dintre noi sa auzim glasul acela:
‘Sluga buna si credincioasa, peste putin ai fost credincios, peste mai multe te voi pune. Intra intru bucuria Domnului’.“
Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera
[1] A se citi: simpli
[2] Dregator care avea in raspunderea sa indeplinirea poruncilor domnesti
[3] A se citi: lipsiti de rautate
[4] In original: “nici ş-au prepus în inima lor de acea chiemare”
[5] In original: bogosloviei
[6] A se citi: nepriceputi
[7] In original: spaseniia
[8] a se citi: capitol
[9] Formula care preceda, in documentele si inscrisurile oficiale, numele domnitorilor romani. Cel mai probabil Io este o prescurtare provind din grecescul „Ioannes” (Ιωάννης), care înseamnă „unsul lui Dumnezeu” sau „cel ales de Dumnezeu”, justificandu-se astfel prezenta intr-un titlu domnesc.
[10] Podnojie – perna sau pres de pus sub picioare pentru a feri de frig