Dacă sufletul este în bună rînduială, îndurăm cu uşurinţă, de dragul poruncii Stăpînului şi al nădejdii în El, foametea, sau boala, sau clevetirea, sau pierderea averilor sau orice altceva. După cum, iarăşi, dacă sufletul nostru nu-i împăcat cu Dumnezeu, grijile şi multele supărări ne vor sfîşia viaţa, de-ar curge bogăţia pîrîu, de-am avea copii, de-am avea bani cu nemiluita.
Să nu umblăm, dar, după bogăţie, nici să fugim de sărăcie; ci fiecare să ne îngrijim înainte de toate de sufletul nostru; să-l facem destoinic şi pentru chivernisirea vieţii de aici, şi pentru plecarea de aici. Încă puţin, şi se va face cercetarea fiecăruia dintre noi, cînd toţi ne vom înfăţişa înaintea înfricoşătorului scaun de judecată al lui Hristos, însoţiţi de faptele noastre, cînd cu ochii noştri vom vedea, aici, lacrimile orfanului, colo, desfrînările noastre neruşinate, cu care ne-am înnebunit
sufletele; aici, suspinele văduvelor, colo, purtarea nemiloasă faţă de săraci, jefuirea
sărmanilor. Şi nu numai acestea şi cele asemenea acestora, ci şi faptele noastre netrebnice pe care le-am săvîrşit cu mintea. Căci Hristos a spus că este Judecător al gîndurilor, Judecător al cugetelor (Evrei 4, 12); şi, iarăşi, că cercetează inimile şi rărunchii (Psalmi 7, 9); şi, iarăşi, că răsplăteşte fiecăruia după faptele lui (Matei 16, 27).
Cuvintele acestea le spune nu numai celor care trăiesc în lume, ci şi celor care şi-au ridicat chilii în munţi, ca să ducă acolo viaţă singuratică, pentru că unii ca aceştia nu sînt datori să-şi păzească numai trupurile de întinăciunea desfrînării, ci şi sufletul de orice poftă drăcească.
Apostolul Pavel nu vorbeşte numai femeilor, ci şi bărbaţilor şi întregii Biserici, spunînd că cel ce trăieşte în feciorie trebuie să fie sfînt şi cu trupul, şi cu duhul (1 Corinteni 7, 34);
şi iarăşi: Înfăţişaţi trupurile voastre .fecioară curată! (2 Corinteni 11, 2). Cum, curată? Neavînd pată sau zbîrcitură (Efeseni 5, 27). Că şi fecioarele acelea care au avut candelele stinse (Matei 25, 1-12) erau fecioare la trup, dar nu erau curate la inimă; chiar dacă nu le stricase bărbatul, le stricase dragostea de bani; trupul le era curat, dar sufletul le era plin de desfrînare, de gînduri rele cuibărite în el, de dragostea de avuţii, de neomenie, de mînie, de invidie, de lene, de uitare, de mîndrie.
Toate acestea pîngăreau sfinţenia fecioriei lor, de aceea spunea şi Pavel:
Fecioara să fie sfîntă şi cu trupul, şi cu duhul (1 Corinteni 7, 34); şi iarăşi: Să se înfăţişeze fecioară curată lui Hristos (2 Corinteni 11, 2).
După cum trupul se strică de desfrînare, tot aşa şi sufletul se pîngăreşte de gînduri
drăceşti, de învăţături rele, de cugete netrebnice.
Cel care spune: Sînt curat la trup! dar poartă în suflet pizmă fratelui său, acela nu-i curat. Pizma i-a stricat fecioria. Tot aşa, nu-i curat nici cel care umblă după slavă deşartă;
dorinţa de slavă i-a stricat fecioria. Odată intrată această patimă în suflet, fecioria sufletului s-a dus.
Cel care urăşte pe fratele său este mai degrabă ucigaş decît curat la trup şi suflet, decît fecior.
Pe scurt, îşi pierde fecioria orice om stăpînit de o patimă rea. De aceea, Pavel a izgonit toate aceste amestecuri rele şi ne-a poruncit să fim feciorelnici în aşa chip, ca să nu primim de bună-voie nici un gînd vrăjmaş în sufletul nostru.
AMIN
IEROMONAH IOAN IAROSLAV -CUM SĂ NE MÂNTUIM?
DUPĂ ÎNVĂŢĂTURA SFINŢILOR PĂRINŢI
