Exercitiul milei trebuie sa se realizeze permanent fata de semenii nostri aflati în neputinte, dupa îndemnul binecunoscut al Mântuitorului Iisus Hristos:
“Mila voiesc si nu jertfa”.
“Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui”. (I Corinteni 10, 24) si iarasi “Tuturor toate M-am facut ca, în orice chip, sa mântuiesc pe unii”. (I Corinteni 9, 22)
Cei ce au fost onorati a primi bucuria vietii în Hristos si înaltati în acest fel de Dumnezeu, îsi amintesc permanent de Cel care a spus: “Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti”. (Luca 10, 27)
De asemenea, ei sunt permanent gata sa îmbrace din nou, fara a-si schimba natura, înfatisarea de rob ca sa-l mântuiasca pe rob (Filipeni 2, 6 s.a.m.d.).
Îl imita si ei pe Învatator, punându-si cu adevarat chezasie sufletul si trupul pentru mântuirea altora.
Sfântul Simion recomanda prietenului sau, diaconul Ioan:
“Te rog sa nu dispretuiesti vreodata vreo fiinta si mai ales, daca e cazul, vreun … cersetor. Caci mila ta stie prea bine ca exista printre cersetori, mai ales printre orbi, oameni care au devenit la fel de puri ca soarele datorita rabdarii si framântarilor lor.
Fericit cel care cauta la sarac si la sarman; în ziua cea rea îl va izbavi pe el Domnul”. (Ps. 40, 1)
Asadar, sa ne sârguim cu totii în a cunoaste bunatatea si milostivirea Stapânului mult înainte de sfârsitul vietii pamântesti, fugind de pacat.
Întorcându-ne la Dumnezeu înainte de sfârsit, vom afla pe Judecatorul milostiv si ne vom învrednici fericirii vesnice si cu îngerii cei luminati ne vom salaslui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor împacati cu Dumnezeu si veselia cea pururea fiitoare.
CategoriiFără categorie
