Suntem la vremuri de tulbure greutate pentru Biserică, pentru creștinism, pentru omenia din noi.
Cred că avem câțiva inconștienți în planul comunicării publice, oameni cu ifose de intelectuali care, în fond, nu știu nimic despre învățătura creștină, dar o înjură și o prezintă drept o ideologie a răutății și nepăcii, cu o aroganță vecină cu prostia.
Am citit zilele trecute un mesaj al unui lider de opinie care vorbea despre ura pe care o propagă creștinismul, despre faptul că rupe Țara în două.
Adică, a fi creștin înseamnă să fii dușmanul Țării tale.
Gândul ce mi-a venit citind Evanghelia Duminicii m-a liniștit.
Să Luam aminte. Dinaintea lui Hristos, creștinul absolut, până la urmă, vine un tânăr care cere îndrumare către viața veșnică. Încearcă să-l perie, cu acel „Bunule Învățător” (Matei 9.16), probabil tonul fiind mai periculos decât conținutul a ceea ce rostea.
Domnul, Învățător ce vede în inimă, îi aduce dinainte o poruncă nouă: Păzește poruncile!
Cu un adaos anterior: „…de vrei să intri în viață, păzește poruncile” (Matei 19.17).
Și tot El le înșiră, în altă ordine decât cea din Decalog: Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iubește pe aproapele tău ca pe tine
însuți.
Despre închinarea la Dumnezeu o lămurise, oarecum, arătând că numai Acela Este Bun.
Apoi adaugă, după ce tânărul se mărturisește ca împlinindu-le pe toate acestea: du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor…după aceea vino și urmează-mi! (Matei 19.21).
Nu știm ce nu i-a căzut bine tânărului. Să vândă, să împartă, să urmeze Domnului?
Nu prea par motivații serioase pentru un tânăr nici azi, când tinerețea este îndemnată să acumuleze averi, să exploateze sărăcia și, absolut, să nu urmeze lui Iisus Hristos.
Tensiunea din dialogul de atunci a trecut în dialogul de acum.
Unii cred că virtuțile se nasc doar din ținerea poruncilor, nefiind atenți că fiecăruia dintre noi Hristos îi cere ceva în plus, o vindecare de o prostie personală, de neputință legată de tine și numai de tine.
Respectând conformitatea, Hristos te îndeamnă să nu respecți comoditatea, să ieși din ea cu gesturile lepădării și mărturiei.
Îndemnul lumii moderne este: De vrei să intri în viață, fii anarhic, nu asculta de nicio poruncă, dezvoltă-ți libertatea…Pentru asta poți să ucizi, să săvârșești adulter, să furi, să mărturisești strâmb, să necinstești pe tatăl sau pe mama ta, să urăști pe aproapele tău…Câștigi dacă poți să vinzi săraci, să faci avere, să nu urmezi lui Hristos.
Asta este astăzi om de lume. Împlinit. Democrat pentru sine, agresiv la valorile care țin lumea aproape de Dumnezeu.
A fi cu Hristos înseamnă, într-adevăr, a rata multe din targeturile lumii.
Dar a rămâne apt pentru Împărăție!
Pr Constantin Necula
Sursa: Sibiu 100%
