Duhul Sfânt nu vine peste puturosi.3 min read

         În Împaratia lui Dumnezeu exista si “Nu te cunosc pe tine, blestematule…“ si “Vino la Mine, binecuvântatul Tatalui Meu, peste putine ai fost pus, peste multe te voi pune.“ Ca sa folosim un termen parusiac: “Întâlnirea cu Dumnezeu este de fapt în fiecare zi o venire a lui Dumnezeu pe pamânt.“
 Venirea lui Dumnezeu pe pamânt se face de catre om; el Îl coboara în inima lui, prin parere de rau, prin rugaciunea lui Iisus, prin rostirea rugaciunii “Tatal Nostru“, prin citirea Psalmilor, prin postire si cugetare la cele smerite sau la trairea duhovniceasca. 
 
Ori de câte ori Îl chem pe Dumnezeu lânga mine, am savârsit o rugaciune.
 
Unii crestini nu vor sa se roage, spunând ca sunt prinsi prea tare cu grijile lumii acesteia…
Aceia sunt crestinii care, plictisiti de rugaciune, înselati sau pescuiti de vrajmas, în care Satana a împrastiat lenea, uitarea si nepasarea, devin victimele care au cazut în mlastina si nu recunosc ca vor sa iasa, ci vin sa argumenteze negativist: “Nu pot iesi“. Nu exista “Nu pot iesi“.
Sfântul Antonie spune în Filocalie: “De va voi crestinul, se va mântui, de nu va voi crestinul, nu
se va mântui“. În Psaltire scrie: “De bunavoia mea ma voi marturisi Domnului“. De ce am ales Psaltirea? Pentru ca ofera argumentul incontestabil pentru oricine l-ar dori, fie laic, fie cleric, monah sau teolog.
 
 Ca sa poti iesi din colapsul acesta al lipsei de rugaciune trebuie sa ai prezenta vederii lui Dumnezeu, cum spunea arhimandritul Sofronie de la Essex, sa ai vederea lui Dumnezeu.
Deocamdata nu pe cea mistica, pentru ca nu am ajuns la acea masura, ci macar pe cea
intelectuala. 
Sa-L privesti pe Dumnezeu în fata ochilor tai din punct de vedere intelectual.
 
Atunci când ai sa întelegi ceva din vietuirea unui sfânt, din trairea unui monah sau din marturia vie a unui crestin cu viata aleasa, poti sa stârnesti în tine fiorul sfânt care sa te conecteze din nou la sursa de energie a Duhului Sfânt. Fiindca Duhul Sfânt nu vine peste puturosi.
 
În Biserica, cuvântul “lene“ înseamna “moarte“. Omul lenes nu poate comunica cu Duhul Sfânt.
Iar când el nu comunica, de fapt neaga puterea Duhului Sfânt care l-a îmbracat de la botez. “Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca si cu o haina, mult milostive Doamne, slava Tie“.
Nu exista cuvântul “nu pot“. Exista doar cuvântul “nu vreau“.
Iar cuvântul “nu vreau“ este de origine satanica. Satana striga permanent împotriva lui Dumnezeu: “nu vreau sa slujesc Tie“.
 
Crestinul adevarat zice: “Doamne, ajuta-ma în masura în care poti ca Dumnezeu, ca eu sa fac în masura în care pot ca om…“
 
 Dumnezeu vrea binele nostru, adica mântuirea noastra, dar noi stam împotriva voii Sale…
 Omul satanizat, demonizat sau îndracit, nu este doar cel care tipa sau urla, ci omul ateizat, omul mortificat, este cel care îl ia în brate pe “nu pot, nu vreau“.
 De ce nu vreau? Pentru ca eu ma rog în sine, am credinta mea. Daca pomul si-ar da roada în sine, ar ramâne numai cu frunze, daca pamântul si-ar da roada în sine, ar fi gol, daca apa fântânilor ar veni în sine, n-am avea ce bea, pentru ca am gasi numai gropi uscate, iar daca intelectualii dintr-o universitate, dintr-un institut teologic, politehnic, o scoala, o gradinita, si-ar da valoarea culturii personale în sine, si nu elevilor, am ajunge la nulitate. 
 
Numai Satana duce la nimic, Dumnezeu aduce totul din nimic la fiinta, la plinatate.

Nu sunt momente în care rugaciunea se face cu o anume greutate?

 Nu, nu sunt momente în care merge mai greu; merge mai cu lene. Si atunci stii ca e Satana care vine sa strecoare moleseala sau akedia, amânarea, trândavia, cascatul, somnolenta. Dar daca ai inima tare si ambitie, toate acestea trec. În literatura bisericeasca, mândria este un viciu capital, din care cauza Satana a si fost coborât din cer. Daca ai ambitie sau râvna, nu exista slabiciune, nu esti slab niciodata. Si asta nu o spun teoretic, ci o spun din punct de vedere practic.
Adica nu ai voie sa te plictisesti niciodata. În clipa în care te-ai plictisit de Dumnezeu, deja te-ai îndepartat de El.
Si spune Sfântul Maxim Marturisitorul si este mare taina: “Ce-i dragostea? Dragostea sau iubirea este ceea ce simt mai multi la fel si care nu se termina niciodata“.

Deci tu nu ai cum sa-L iubesti pe Dumnezeu si-n iubirea ta sa vina o clipa când ti-e lene sa-L iubesti. Nu poate sa existe asa ceva. A iubi înseamna a trai, a comunica, a amesteca, a uni. Si atunci cum poti sa iubesti din lene? De fapt, în clipa în care te-a luat lenea, tu nu-L iubesti, Îl hulesti. Nu exista cuvântul “lene“. Exista acea demonizare fina, secularizanta si moderna prin stres, prin nepasare si prin ui tare, care se cheama “nu vreau“, se cheama “scuza“.
 
Pr Calistrat Chifan
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments