După cum ştim cu toţii, în această Duminică am sărbătorit pe Sfinţii români. Aşa a hotărât Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1992, ca în a doua duminică după Pogorârea Sfântului Duh să îi sărbătorim pe Sfinţii români. Şi se spune în documentul de atunci, din iunie 1992, că prin această duminică se arată lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor. Este binevenită această sărbătoare, dacă ne gândim și la faptul că au fost în ultimii 100-150 de ani tot felul de discuţii legate de români. Cei care nu prea ne iubeau pe noi, românii, spuneau că românii nu au sfinţi. Pentru că, după cum ştiţi, canonizările în Biserica noastră au început, practic, din 1950. Asta neînsemnând, desigur, că noi nu am avut sfinţi, dar nu au fost canonizaţi oficial de Biserica noastră, întrucât nu au existat condiţiile sociale, politice și bisericeşti ca să se pretindă acest demers al canonizării. Şi iată că începând cu 1950 s-au canonizat zeci şi zeci de sfinţi din intervalul secolelor IV-XX. Prin aceasta s-a arătat că pe aceste pământuri au existat, într-adevăr, sfinţi și trebuie să ne intereseze foarte mult această sărbătoare întrucât sfinţii sunt oamenii cei mai aleşi ai unui neam. Ei mijlocesc pentru noi în faţa lui Dumnezeu.
Aţi auzit în Sfânta Evanghelie de ieri cum Mântuitorul îi cheamă pe Petru și pe Andrei şi le spune:
Veniţi după Mine, că vă voi face pescari de oameni.
Desigur, este o chemare specială aceasta, adresată apostolilor, adresată preoţilor în special, dar se poate spune că Dumnezeu adresează o chemare fiecărui om, spunându-le:
Veniţi după Mine și vă voi dărui viaţa cea veşnică, întrucât fiecare om este făcut după chipul lui Dumnezeu și poate merge în asemănarea cu Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel ne arată, pe de o parte, ce înseamnă sfinţii, că ei sunt mijlocitori pentru noi în faţa lui Dumnezeu, pe de altă parte spune în epistola a doua către Tesaloniceni:
Pentru aceasta ne și rugăm pururi pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa.
Iată, deci, Sfântul Pavel se ruga ca Dumnezeu să-i facă vrednici pe tesaloniceni de chemarea pe care Dumnezeu o adresează fiecărui om, şi anume de a dobândi viața veşnică, de a fi asemenea cu Dumnezeu.
Am putea spune și noi, împreună cu psalmistul:
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, fiindcă, într-adevăr, de-a lungul timpului au existat sfinţi pe aceste pământuri din cele mai diferite categorii, de la sfinţi mucenici la sfinţi cuvioşi, sfinţi militari, sfinţi domnitori, oameni simpli.
Și, în situaţia aceasta foarte grea în care ne aflăm astăzi, cu atât mai mult trebuie să ne îndreptăm rugăciunile către Sfinţii români, ca să se roage pentru ţara și pentru neamul acesta. Chiar vă îndemnăm ca în această duminică a Sfinţilor români să faceţi trei metanii şi să vă rugaţi Sfinţilor români să mijlocească în faţa lui Dumnezeu pentru noi.
Vă spuneam că din 1950 au început oficial canonizările în Biserica noastră, atunci au fost canonizaţi Sfinţii Calinic de la Cernica, Ilie Iorest, care are mormântul aici, la Putna, şi Sava, Mitropoliţii Transilvaniei. O altă etapă a fost în 1992, când au fost canonizați iarăşi mai mulţi Sfinţi români, printre care Sfântul Ştefan cel Mare, ctitorul mănăstirii noastre, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Sfântul Leontie de la Rădăuţi, Sfântul Antim Ivireanul, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. În 2003 s-au canonizat, printre alţii, Sfântul Vasile de la Poiana mărului, Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi. În 2005 – Sfântul Onufrie de la Vorona, Sfântul Dosoftei, mitropolitul Moldovei, Gheorghe de la Cernica, mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie Dascălul. Unul dintre ultimii sfinţi canonizaţi, în anul 2008, este Sfântul domnitor Neagoe Basarab.
Sfinţii sunt prieteni ai lui Dumnezeu, mijlocitori în faţa tronului dumnezeiesc pentru noi, ceilalţi. Lor li se cuvine cinstire, lui Dumnezeu I Se cuvine adorare, iar Maicii Domnului preacinstire. Desigur, din ceea ce v-am spus, înţelegem mai bine cântările din slujbele bisericești de astăzi. Se spune la un moment dat:
Biserica străbună cu sfinţi s-a împodobit.
Există, cu siguranţă, şi mulţi alţi sfinţi despre care nu știm nimic, sfinţi români. Să ne gândim ce spune părintele Cleopa când vine în mănăstire: că acolo, pe dealul din jurul mănăstirii, erau în jur de 50 de sihaştri și cei mai mulţi dintre ei, când te duceai să vorbeşti cu ei, îţi spuneau imediat pe nume şi îți spuneau toate problemele tale. Cine ştie câţi sfinţi necunoscuţi au fost pe aceste meleaguri de-a lungul veacurilor.
Să ne gândim, aproape de zilele noastre, la sfinţii care au pătimit în timpul perioadei comuniste. Nu putem neglija acest fenomen, vedem cum în zilele noastre părticele din moaştele unor sfinţi necunoscuţi, care au pătimit în zilele noastre, ajung prin diferite colţuri ale lumii și fac minuni. Au fost unii dintre ei care au pătimit în închisori, alţii nu au fost în închisori, dar au avut lucrarea lor în lume, clerici și mireni. Iată câteva nume care, cu siguranță, la un moment dat vor ajunge, trebuie și este firesc să ajungă în calendarul Bisericii noastre, măcar dacă s-ar reuși o zi închinată tuturor pătimitorilor din perioada comunistă, aşa cum este și firesc.
Părinţi care au fost foarte îmbunătăţiţi, ne gândim și la părintele Iachint de aici, de la Putna, părintele Cleopa, părintele Sofian Boghiu, care a şi realizat o icoană foarte frumoasă a Sfinţilor români, o să vedeţi o copie a acestei icoane aici, pe tetrapod, când vă închinați la sfârşit, părintele Paisie Olaru, părintele Ilie Lăcătuşu, părintele Dumitru Stăniloae; dar nu numai clerici, ci și mireni care au murit în închisorile comuniste: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Jimboiu. Despre acesta din urmă se povesteşte cum deprinsese rugăciunea inimii în condiţiile acelea foarte grele ale închisorii și cum, prin sfaturile sale, prin rugăciunile sale, a izbăvit un îndrăcit din închisoare de acolo, o persoană care făcuse compromisuri pentru a supravieţui şi, practic, se cam îndrăcise, simțea pur și simplu cum diavolul nu-l lăsa să se roage şi povesteşte că, atunci când s-a întâlnit cu acel tânăr, se uita tânărul acela la el și nu putea să-i sufere privirea. El încerca să-l ajute, dar demonul din ele nu putea să sufere nici privirea acestui tânăr care se ruga foarte mult. Și atunci, acesta cu dragoste l-a luat deoparte, au început să vorbească, au început să se roage şi încetul cu încetul și-a revenit și spune că, la un moment dat, a simţit efectiv cum a ieşit puterea necurată din el şi îi mulţumea acestuia, că spunea că datorită rugăciunilor şi cuvintelor pline de dragoste pe care i le-a adresat, a reușit să se izbăvească de demon.
Iată, iubiţi credincioși, foarte interesant acest capitol al celor care au pătimit în temniţele comuniste, ne referim aici îndeosebi la cei care nu au vrut să facă nici cel mai mic compromis. Să ştiţi că era foarte greu, gândiţi-vă cât de uşor facem noi un compromis, fără să fim prea mult obligaţi, ci ca să ne fie puţin mai bine, să avem o imagine mai bună în faţa celorlalţi; sfintii inchisorilor si Maica Domnului – Man. Neamt – seminargândiţi-vă că în închisori, acolo, erau probleme de viaţă şi de moarte şi cu adevărat cei care au reușit să reziste fără să facă niciun compromis, nu poate fi explicat lucrul acesta decât prin ajutorul lui Dumnezeu, fiindcă omeneşte nu aveai cum să rezişti la chinurile extraordinar de dure care erau atunci în închisorile comuniste.
De aceea să-i avem model şi pe aceşti încă necanonizaţi sfinţi din perioada comunistă şi pe toţi Sfinţii români, să-i avem modele pentru timpurile acestea foarte grele pe care le străbatem și să fim conştienţi că Dumnezeu îngăduie aceste timpuri grele pentru păcatele noastre, să ne smerim, să nu cădem în deznădejde, să-i avem ca model pe aceşti sfinţi care, cu toată tăria s-au agăţat de Dumnezeu, de rugăciunea inimii, de rugăciuni în general şi, până la urmă, au reușit să iasă la lumină. Unii dintre ei, chiar dacă au murit în temniţe, iată că până astăzi se face într-un fel pomenirea lor şi îi putem și noi pomeni în rugăciunile noastre particulare, chiar dacă nu sunt încă oficial trecuţi în calendar.
Vă spuneam la început că această Duminică a Sfinţilor români a fost rânduită de Biserica noastră în a doua duminică după Pogorârea Duhului Sfânt. După cum ştiţi, în prima duminică sunt sărbătoriți la modul general toţi Sfinţii, iar în a doua duminică Sfinţii români. De ce? Pentru că Sfinţii sunt rod al Pogorârii Duhului Sfânt în lume. Dumnezeu adresează, desigur, tuturor chemarea spre viaţa cea veșnică, însă cei care răspund cu cea mai multă râvnă, cu cea mai multă putere sunt sfinţii, care, prin puterea Duhului Sfânt, reuşesc să depăşească lumescul, patimile, și să se apropie de Dumnezeu. Să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi să urmăm calea aceasta a mântuirii pentru dobândirea vieţii veşnice.
Pentru rugăciunile Sfinților români, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne și ne mântuiește pe noi. Amin”.
Ierom. Teofan Popescu – MAN. PUTNA
CategoriiFără categorie
