Despre dragoste sau „Dacă m-ai iubi, ai…”2 min de citit

Se vorbeşte mult în zilele noastre despre îmbunătăţirea vieţii de cuplu. Am citit şi eu multe articole pe această temă, dar sunt genul de om care degeaba îşi face liste de reguli ori citeşte tone de reţete, pentru că memoria nu mă ajută să pun în practică exact ceea ce citesc. Am nevoie de medicamente concentrate, pe care să le iau „o dată pe zi”.

Respectul. 

Şi, după lectura multor cărţi şi articole, baza a rămas tot Sfânta Scriptură. Într-un moment

de cumpănă al vieţii mele, când toată „teoria” s-a disipat din mintea mea, singurul precept care mi-a rămas ca sprijin a fost „femeia să-şi respecte bărbatul” („fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat” – Efeseni 5, 33)

”Sunt soţie”. 

Am auzit nu mai ştiu pe unde că „sunt călugăr” e un lucru pe care trebuie să şi-l spună un călugăr în fiecare dimineaţă, când se trezeşte. Că monahismul nu e un vot care se depune odată, la tundere şi asta ajunge pentru toată viaţa. 

Cred că, aplicat la viaţa de familie, „sunt soţie” e un lucru de care femeile căsătorite au nevoie să şi-l amintească în fiecare dimineaţă.

 Gândul acesta – „sunt soţie” – trăit conştient (în conformitate cu Taina Cununiei) poartă în el sămânţa seriozităţii cu care îmi asum rolul acesta. Şi poartă în el respectul pe care îl acord soţului, respect care e esenţial pentru bunul mers al unei căsnicii.
O soţie smerită nu are aşteptări de genul „Dacă m-ai iubi, ai…”.
 Soţia e cea care trebuie, mai întâi, să se plece soţului, într-o smerenie care nu o coboară, ci o ridică la demnitatea pe care o are. 

O soţie smerită (a nu se înţelege prin asta că tolerează un comportament abuziv) poate muta munţii din loc, prin soţul ei. 

Smerenia ei, baza respectului pe care îl are faţă de el, îl va face pe acesta să strălucească din iubire. 

Simţind respectul ei, el va putea să-şi exprime în realitate întregul potenţial pe care îl are, cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

 O soţie smerită nu are aşteptări. 
Nu va spune niciodată „dacă m-ai iubi, ai…” Ea respectă în cel pe care l-a ales, din dragoste, pe Însuşi Domnul (Efeseni 5, 22).
Cristina Sturzu
Apostolat în Ţara Făgăraşului    
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments