Ce a fost, a fost şi a trecut3 min read

Domnului îi este plăcut a-L chema neîncetat şi a ne revărsa preaplinul inimii înaintea Sa
Noi, aici pe pământ, împlinim un canon de pocăinţă. Să nu vă miraţi că neîncetat aveţi câte un necaz. Toţi păcătuim necontenit – alunecăm şi cădem. Cădem, de fapt, în cursele diavolului.
 Sfinţii întăresc neîncetat un lucru: important este numai ca omul să se ridice din nou şi să o ia de la capăt pe calea către Dumnezeu.
Chiar de am cădea de o sută de ori pe zi, nu vă îngrijiţi de aceasta, ci doar să vă ridicaţi şi să mergeţi mai departe, fără să priviţi înapoi. Ce a fost, a fost şi a trecut.
 Voi doar să mergeţi înainte şi să vă rugaţi Domnului, pentru ajutor. Nu prin faptul că ne plângem întruna de ceva Îl supărăm pe Dumnezeu. Îl supărăm atunci când păcătuim, nu atunci când ne întoarcem către Dânsul ca spre ruda noastră cea mai apropiată. Domnului îi este plăcut a-l chema neîncetat şi a ne revărsa preaplinul inimii înaintea Sa. Rugăciunea nu este ceva care începe şi se sfârşeşte, şi gata! Să te aşezi înaintea icoanei, să spui ce-ai de spus şi apoi să mergi pe calea ta – aceasta nu este rugăciune! Să iubiţi lucrurile mici şi să râvniţi spre cele smerite şi simple. Iar când sufletul se va maturiza, Dumnezeu îi va dărui pacea lăuntrică.
Atâta vreme cât sufletul nu este copt întru Domnul, El îi va da să vadă doar o vreme că pretutindenea este şi toate plineşte, plineşte lumea întreagă, făptura toată. Atunci sufletul este atât de bucuros, atunci are totul! Dar, apoi, Domnul se ascunde iarăşi, ca să tânjim după El şi să-L căutăm cu toată inima.
Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor. Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte şi fapte.
Nu vă angajaţi cu el nici măcar într-un război cu gândul.
Din această pricină se pierde pacea sufletului şi dragostea faţă de aproapele. Nu trebuie să vă împotriviţi, nici să îl convingeţi pe aproapele vostru. Nu foloseşte la nimic.
Puteţi să staţi şi în cap înaintea lui, nu veţi câştiga nimic!
Pe aproapele trebuie doar să-l iubiţi, pentru Domnul.
Domnul este şi în cei necredincioşi, căci, dacă n-ar fi într-înşii, ar mai putea fi ei vii?!
 Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară.
Fiţi mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaţi-le!
Trebuie doar să fiţi cuviincioşi, liniştiţi şi buni faţă de toţi. Nu purtaţi grija altora!”

Parintele TADEI
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments