„Lotus”versus rugaciunea in genunchi4 min de citit

A fi ortodox nu este un merit,este un dar. Atunci când noi vorbim despre prioritatea credintei
ortodoxe fatã de celelalte, nu înseamnã cã noi vorbim de superioritatea noastrã personalã fatã
de alti oameni. Prioritatea se poate cãuta prin culturã, stiintã, performantele artistice si etnografice
ale unui popor, dar nu prin credintã. Asta nu înseamnã cã o credintã nu poate fi superioarã altora.
Credintele între ele pot fi si trebuie comparate. În schimb nu trebuie comparate popoarele între
ele si mai ales, nu trebuie confundatã credinta unui popor cu poporul însusi.
Toate popoarele au fost fãcute de Dumnezeu ca sã fie bune, deoarece peste tot sunt oameni, dar nu toate credintele sunt bune, deoarece numai una a fost datã de Dumnezeu sã fie bunã.

 

Putem compara, de exemplu, samanismul si krisnaismul, politeismul grecilor antici si monoteismul islamic, pentru cã toate aceste religii sunt produse culturale, cum spunea Blaga, adicã valori ale unui popor si ale unei traditii.
Ortodoxia nu este un produs, ea este un dar si o revelatie dumnezeiascã. De aceea, noi nu ne lãudãm cã suntem ortodocsi, ci lãudãm ortodoxia sii multumim cã ne mai rabdã.
Atunci când ortodocsii invitã pe cei ce apartin altor traditii religioase si culturale sã vinã la ortodoxie,
ei nu se impun pe ei altora, ci încearcã sã împãrtãseascã si celorlalti darul nepretuit pe care

lau primit, un dar comun destinat de dinaintea istoriei tuturor oamenilor, chiar si celor care încã mai luptã cu ortodoxia. Ortodocsii nici mãcar nu stiu sã facã prozelitism, ei sunt ca niste copii care nu stiu

sã explice în cuvinte obiectul bucuriei lor si de aceea nu sunt întelesi.
 Prin mila lui Dumnezeu, poporul român a îmbrãtisat ortodoxia in majoritatea sa. Traditia culturalã si moralã a poporului nostru s-a zidit pe valorile ortodoxiei.
Nouã ne este scumpã si apropiatã Evanghelia lui Hristos, noi întelegem cã în ea se povesteste despre noi. Asta ne spune despre o predispozitie a românilor pentru ortodoxie.
Aceasta este credinta noastrã fireascã. Nouã ne este strãin si neînteles un Krisna cu 16800 de neveste ciobãnite gopi, orice român zâmbeste atunci când aude de un astfel de dumnezeu si întelege cã Krisna este un pãcãlici, un personaj folcloric.
Oricine îsi dã seama cã cu un astfel de ideal nu ajungi departe si credem cã mai ales femeile ar avea dreptul sã se supere. N-as vrea sã însiruiesc acum mai multi din acesti dumnezei-pãcãlici care unui moldovean, român sau rus, georgian, iugoslav nu-i pot trezi respect nici simpatie, decât prin violarea propriei sale ierarhii valorice.
Nu stiu dacã o orã de religie pe sãptãmânã, în conditiile vietii actuale, ar putea schimba mentalitatea
unui copil.
Observati cã ziarele în care se publicã articole împotriva îndoctrinãrii ortodoxe sunt pline
de anunturi ce fac publicitate vrãjitoarelor si ghicitoarelor in cãrti, iar mamele care se revoltã împotriva religiozitãtii nu ies din casã pânã nu-si ascultã horoscopul pe ziua respectivã. Copiii pe care ele îi protejeazã cu atâta vehementã de religia ortodoxã se uitã la filme despre potirul Graalului sau
vizitele extraterestre. Este de bon si bun ton când cineva foloseste în vorbire cuvintele de felul corpul
astral, energia cundalini, câmpul bioenergetic, dar e rusinos a vorbi de Sfântul Duh si despre pocãintã.
Este foarte de râs când un credincios stã în genunchi într-o bisericã, dar este extraordinar când cineva stã în lotus într-o camerã afumatã cu bete chinezesti.
Apropo, încã n-am auzit pe nimeni sã i se facã rãu de la mirosul de bete chinezesti, de la tãmâie însã i-i rãu la toatã lumea!
Nu vreau sã mai vorbesc de cei care stau în cap sau cu picioarele dupã ceafã si în acelasi timp râd de ortodocsi cã se roagã în genunchi.
Un lucru am vrut sã întelegem din cele spuse pânã acum, cã noi nu avem nimic comun cu celelalte religii si nu trebuie sã ne grãbim sã le iesim în întâmpinare.
Cum poate sã parã budismul sau krisnaismul o credintã mai intelectualistã decât ortodoxia?
Lucrul acesta îl poate spune numai cineva care nu stie nimic nici despre unele, nici despre altele. Noi ar trebui sã ne dezvãtãm sã studiem istoria religiilor din gazetele cu fete goale sau, în cel mai bun caz, din desenele animate protestante de tipul Cartea cãrtilor. Ne pare rãu cã la noi in tarã chiar cei care elaboreazã proiecte de învãtãmânt îsi culeg cunostintele anume din astfel de izvoare.
 
Monah Savatie Bastovoi
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments