INVIEREA si mielul de Pasti4 min read

În Praznicul Sf. Învieri e şi mieluţul de Paşti. Mielul de Paşti nu lipseşte nici din căsuţa celui mai umil creştin. Câţi însă înţeleg însemnătatea acestui miel? Sunt atât de puţini creştinii care îţi pot răspunde în toate corect ce înseamnă mielul ce-l mâncăm de Paşti (un creştin îmi spunea că fără friptură de miel nu „alu­necă“ vinul).

 

Sunt atât de puţini creştinii care vor putea îndată răspunde corect ce înseamnă „paştile“ pe care le mâncăm la Paşti!
Despre Praznicul Paştilor, creştinii, de regulă, ştiu numai atât că a înviat Domnul, dar în acest praznic mare şi sfânt sunt puse toate învăţăturile şi tainele mântuirii sufleteşti. În el se află şi jertfa Mielului.
Praznicul Învierii este şi praznicul Mielului, praznicul aducerii-aminte că Mielul lui Dumnezeu a suferit pentru păcatele noastre şi prin sângele Lui am scăpat din robie la libertate şi din moarte la viaţă.
Cea mai minunată icoană a Mielului pascal se află la Ieşire, capitolul 12: „Şi a zis Domnul către

Moise: «Fiecare om să ia un miel de fiecare casă şi să-l junghie. Şi să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii de la uşă şi pragul uşii caselor… În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din Egipt, de la om până la dobitoc… Şi va fi sângele semn vouă pe casele în care veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie»“ (Ieşire 12, 1-13).

După această înştiinţare a Domnului, a venit peste Egipt urgia cea mare a morţii. A urmat noaptea
cea fioroasă când moartea umblă din casă în casă. În fiecare casă de egiptean era moarte; era plângere şi tânguire. Muriseră toţi cei întâi născuţi.
Dar israelitenii erau liniştiţi. În acea noapte teribilă a morţii, casele lor erau apărate prin sângele mie­lului. Îndărătul uşilor stropite cu sângele mielului, aveau o pace dulce şi scumpă. Îndărătul uşilor era lumină şi viaţă.
Mielul care i-a apărat pe israeliteni de urgia mor­ţii este icoana Mântuitorului… Este icoana „Mielului lui Dumnezeu, Cel ce spre junghiere S-a adus“ (Isaia 53). Ce icoană minunată a mântuirii este aceasta! Doar nicăieri în Scriptură nu este o icoană mai minunată şi mai mult spunătoare decât aceasta. Prin ea putem vedea toată taina cea mare şi sfântă a mântuirii noastre prin sângele Mielului, prin jertfa cea mare şi sfântă a Crucii.
Sângele mielului îi apăra pe israeliteni de sabia morţii. Îngerul se uita numai la uşorii casei şi unde vedea sângele nu intra cu sabia morţii.
Aceasta este jertfa cea mare şi scumpă a sângelui, ce ni se dă nouă în dar. Aceasta este jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor Care ne scapă de moarte şi pieire sufletească. Pentru păcatele noastre, sabia morţii şi pieirii sufleteşti ar trebui să intre prin casele noastre şi prin sufletele noastre, dar ne apără sângele Mielului.
Ah, ce scump şi preţios este sângele Mielului în faţa Tatălui Ceresc! Prin Sângele acesta, Tatăl Ceresc nu vede păcatele noastre. Câţi însă ştiu preţui şi folosi acest dar mare şi sfânt?
Fratele meu! Să ştii că toate sforţările şi opintelile tale să scapi de patimi şi năravuri rele sunt şi vor fi zadarnice până nu vei avea pe Mielul „Cel ce ridică păcatele lumii“. Ferice de casa şi de sufletul unde se află Mielul. Acolo satana este înfrânt. Acolo trăieşte un biruitor. Diavolul a fost înfrânt definitiv prin Jertfa de pe Crucea Golgotei şi el poate fi şi azi înfrânt numai prin „sângele Mielului“.
În timpul fioroasei nopţi din Egipt, în fiecare casă de egiptean era un mort. Unde era sânge de miel era viaţă, unde nu era acest sânge era moarte.
Aşa e şi azi, scumpul meu cititor. Să ştiţi că oriunde nu-i Jertfa cea sfântă a Mielului, acolo e moarte sufletească. Să ştiţi că orice casă, orice suflet care na aflat şi n-a primit Jertfa Mielului stă sub judecata morţii.
O noapte fioroasă, o teribilă noapte sufletească s-a făcut parcă şi în zilele noastre. O noapte plină de urgie şi de prăpăd sufletesc şi de moarte sufletească, pentru că lumea nu-L cunoaşte şi nu-L primeşte pe Mielul lui Dumnezeu. Vai ce puţine sunt casele şi sufletele cu „uşorii“ stropiţi de sângele Mielului!
„Şi a zis Domnul către Moise: «Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului»“ (Exod 12, 1-2). O, ce adânc înţeles sufletesc este şi în această înştiinţare a lui Dumnezeu! Sângele mielului a fost pentru israeliteni un hotar de via­ţă nouă. De la stropirea uşilor cu sângele mielului, Domnul Dumnezeu începe a socoti o lună nouă în viaţa şi-n istoria poporului Său. Timpul petrecut lângă cuptoarele lui Faraon nu mai avea nici un preţ înaintea lui Dum­nezeu.
Aşa e şi cu viaţa noastră, scumpul meu cititor. Via­ţa noastră are preţ numai în lumina Mielului, numai în lumina răscumpărării noastre prin sângele scumpului nostru Mântuitor. Viaţa noastră începe numai de la această dată. Timpul petrecut cu „cărămizile“ şi „oale­le“ diavolului Faraon – timpul petrecut în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti – n-are nici un preţ în ochii lui Dumnezeu. E un timp pierdut pentru noi… pierdut pentru Împărăţia lui Dumnezeu. O „lume nouă“, un „an nou“, o viaţă nouă începe în viaţa noastră numai după primirea Mielului, începe numai după ce ne-am stropit „uşorii“ cu sângele Mielului.
E şi ziua învierii vieţii noastre celei sufleteşti, dăruite prin moartea şi învierea Domnului. Însă vai, lumea e plină de moarte şi prăpăd sufletesc. La ultima plagă trimisă asupra egiptenilor, în fiecare casă era câte un mort. Dar azi, în atâtea şi atâtea case nu este nici un „viu“, toţi sunt „morţi“. Viaţă şi lumină sufletească e Praznicul Învierii! Câţi însă îl trăiesc şi îl petrec în moarte şi întuneric…
Scumpii mei cu sângele Mielului – ajutaţi şi pe alţii să-şi stropească viaţa cu acest sânge şi „semn“ de viaţă şi mântuire!
Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului”
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments