Iata asadar, imparatia lui Dumnezeu inca de aici, de pe pamant, in noi! Pana la lumea cealalta, pana la imparatia Cerurilor, imparatia lui Dumnezeu trebuie sa inceapa in noi inca din lumea aceasta, pe pamant. Si nu va incepe intr-o viata care nu are nimic comun cu jertfa lui Hristos, cu lupta pe care ne-o cere El, cu abordarea vietii acesteia ca pe o cruce, pe care asumandu-ne-o si purtandu-o asa cum si-a purtat-o El insusi, sa-I urmam intru totul.
Imparatia lui Dumnezeu se va infiripa incet-incet inlauntrul nostru, daca vom intelege sa-i slujim lui Hristos asa cum ne-o cere El.
Ea incepe inca de aici de pe pamant si se continua in mod firesc in viata de dincolo.
Asa se explica de ce sentinta de judecata a Dreptului Judecator, de plasare de-a dreapta ori de-a stanga Sa a oamenilor, cand va veni sa judece viii si mortii, nu va fi nici arbitrara sau discretionara, nici subiectiva si, cu atat mai putin, nedreapta. In mod cat se poate de firesc, dragii mei – si asa trebuie sa vedem viata de dincolo – fiecare dintre noi va merge sa-si ocupe locul, potrivit starii din sufletul sau.
Am inceput sa traim, adica, de aici de pe pamant, in imparatia lui Dumnezeu?
Am facut sufletul nostru o imparatie unde sa imparateasca Hristos? Atunci vom continua sa petrecem
in mod firesc impreuna cu El. Am respins abordarea vietii acesteia ca imparatie a Sa, impiedicandu-L sa imparateasca intru noi si refuzandu-I legea si poruncile? Atunci nu vom putea merge altundeva, decat numai acolo unde nu este Hristos, pentru ca singuri, in mod liber si constient, am ales sa fim impreuna sau fara de Hristos.
In felul acesta stand lucrurile, sentinta Dreptului Judecator nu va putea parea absurda, pentru ca nu va fi o sentinta in felul in care ne-am deprins noi sa receptam sentintele judecatoresti aici pe pamant, ci va fi o cat se poate de justa recunoastere a unei stari de fapt.
Singuri ne vom situa de-a dreapta sau de-a stanga lui Hristos, potrivit a ceea ce ne-am deprins a fi inca de aici de pe pamant. Ne-am menajat viata? Ne-am complacut in atatea si atatea tentatii cu care viata aceasta ne ademeneste adeseori? Atunci, am ales automat „imparatia lumii acesteia“.
Am inteles sa abordam viata aceasta, asa cum este ea – scurta, lunga, fericita sau mai putin fericita – ca pe o cruce si lupta, pentru a imparati impreuna cu Hristos? Atunci, in mod firesc, vom petrece viata de dincolo tot impreuna cu El, in imparatia Sa cea cereasca.
Acesta este raiul si acesta este iadul! Este lupta noastra pentru imparatia Cerurilor, sau este viata fara de Dumnezeu – daca vorbim de nefericirea vesnica – acolo unde nu poate fi Hristos pe Care nu L-am urmat, atata vreme cat ne-am trait viata fara a cauta sa ne purtam crucea vietii acesteia potrivit chemarii Sale.
Daca voim sa fim crestini si, mai ales, daca voim sa dobandim imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa o abordam ca pe o cruce, ca pe o lupta si ca pe o jertfa.
Pentru ca a nu-ti asuma viata ca pe o cruce si a nu o pune in slujba lui Hristos, poate sa duca implicit la autosituarea de-a stanga Lui, sau fara El, si fiecare dintre noi stim lupta si dorinta noastra de a ne pune la picioarele Sale viata cu lupta ei, cu jertfa ei si cu tot ceea ce intelegem fiecare dintre noi sa lucram, pentru a putea incepe inca de aici de pe pamant sa traim si sa experimentam viata in Hristos si implicit imparatia lui Dumnezeu despre care, iata, evanghelia de astazi ne spune ca trebuie sa inceapa inca de pe pamant.
Fericirea sau nefericirea noastra – vrem sau nu vrem – incepe inca de aici.
Iar ceea ce se intampla in viata de dincolo nu este decat o continuare fireasca a luptei sau a refuzului nostru de a pune cuvintele si poruncile Mantuitorului Hristos in practica vietii noastre.
De aceea, sa ne binecuvinteze Mantuitorul Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi pe cruce, cu aceasta intelepciune si intelegere a crucii, ca sa ne asumam viata aceasta ca pe o lupta si o jertfa in slujba Lui, asa incat sa putem si noi sa gustam imparatia Lui inca de aici de pe pamant, dar mai cu seama dincolo, in imparatia Cerurilor, pentru vecii vecilor, Amin”.
† Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici
