Iisus Hristos îi dojeneşte pe Luca şi Cleopa3 min read

Iisus Hristos îi dojeneşte pe Luca şi Cleopa, zicându-le: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii!”.

Noi trebuie să ne regăsim fiecare în cei doi apostoli şi să ne folosim de acest parcurs, pentru că suntem creştini, care participăm la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie.
Parcă nouă ne sună dojana Mântuitorului Hristos, căci nepriceperea este o caracteristică a noastră.

Adesea, fie public, fie în scaunul de spovedanie, în taină, mărturisim că nu înţelegem şi nu pricepem slujbele, că nu înţelegem şi nu pricepem Sfânta Liturghie, că nu înţelegem şi nu pricepem lucrarea lui Dumnezeu, că nu înţelegem şi nu pricepem tăcerea lui Dumnezeu, în multe din împrejurările vieţii noastre, atât personale, cât şi comunitare. 

Suntem zăbavnici cu inima, pentru că nu simţim. Inima noastră rămâne, de cele mai multe ori, împietrită, rece şi nesimţitoare la tot ceea ce se întâmplă în Sfânta Liturghie, în Sfânta Biserică şi chiar în viaţa cotidiană.
Încercările şi ispitele vieţii, nepriceperea, aşa cum am spus mai înainte, ne fac din ce în ce mai reci, mai distanţi, mai izolaţi şi mai împietriţi, şi în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu, şi în cea
personală, cu semenii.

Soluţia pentru nepricepere şi pentru împietrirea inimii ne-o dezvăluie Evanghelia de astăzi, şi anume însoţirea, pe calea vieţii şi, mai ales, a nevoinţei noastre duhovniceşti, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care să ne descopere din Scripturi – foarte important acest detaliu, pentru că avem la îndemână Sfânta Scriptură, Biblia – cine este El cu adevărat.

Ca să Îl descoperim pe Iisus Hristos, ca să descoperim cine este El cu adevărat, avem nevoie de două lucruri: de Sfânta Scriptură şi de imediata Lui prezenţă.

În felul acesta, vom ajunge ca,împreună cu Luca şi Cleopa, să exclamăm şi să mărturisim:
 „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?”

Aşadar, inima noastră se poate aprinde dacă citim Sfânta Scriptură şi dacă Îl luăm însoţitor, pe drumul vieţii, mai ales al celei duhovniceşti, pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Dacă inima lor nu ajungea să ardă pe cale, nu reuşeau să Îl cunoască pe Iisus Hristos, la frângerea pâinii. Aceasta este o condiţie pentru a ne putea împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, ne-o spune desluşit Evanghelia de astăzi.
Dacă inima noastră arde, ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului.
Dacă nu, atunci Trupul şi Sângele Domnului, El Însuşi fiind focul vieţii, va arde inima noastră, spre judecată şi spre osândă.

Evanghelia  din a treia zi de Paşti ne descoperă întregul parcurs al Sfintei Liturghii, care are două părţi: una didactică, pedagogică, învăţătorească, care se încheie cu predica, imediat după ce se citeşte Sfânta Evanghelie, şi care trebuie să ne aprindă inima, pentru a putea participa, pe deplin, la a doua parte, la Liturghia euharistică, în care darurile de pâine şi vin se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu care dorim să ne împărtăşim.

Închei prin a vă cita o exclamaţie foarte frumoasă a marelui Vasile Voiculescu, care este tangentă celor două cuvinte despre care v-am vorbit: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii!”şi „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?”.

Spune marele Voiculescu: „Doamne, chiar dacă gura Ta mă va osândi, auzindu-Te, inima mea se va bucura!”. Amin!

Hristos a înviat!
[Adevărat a înviat!]

Arh.Dumitru Cobzaru

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments