„Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai intunecat soarele si cu lumina Invierii Tale ai luminat toate, primeste cantarea noastra cea de seara, Iubitorule de oameni” (Stihira Invierii).
Dupa Revolutie am fost cativa ani rocker metalist, preferam tricourile negre cu imprimeuri macabre, ascultam trash-metal: Sepultura, Slayer, Kreator etc. Eram rebel si cautam raspunsuri la marile intrebari ale filosofiei: Ce pot sa stiu?; Ce trebuie sa fac?; Ce pot sa sper?; Ce este omul?
Iubeam intunericul mai mult decat lumina. Preferam semiintunericul rockotecii decat lumina zilei ce ma deprima uneori. Nu mi-am explicat atunci de ce simteam astfel… Mai tarziu am aflat raspunsul… Nu ma intalnisem inca pe drumul Damascului cu Hristos, Lumina lumii...
In saptamana de dupa Invierea Domnului, in Saptamana Luminata, toate se imbraca in lumina, toate sunt sub semnul ei… lumina hristica, lumina taborica, lumina raspandita pe tot intinsul creatiei…
In lumina mergi drept, pe intuneric orbecai. A fi orb, a orbecai… dar, Hristos, Lumina
lumii unge cu tina ochii orbului care s-a dus, s-a spalat si a venit vazand (Ioan 9, 7). In lumina lucrezi, pe intuneric nimeni nu mai poate lucra, ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze (Ioan 9, 4).
In lumina se fac faptele bune, in intuneric se fac faptele rele: furturile, violurile, crimele. Cand Iuda pleaca sa-L vanda pe Domnul, Scriptura ne spune: Si era noapte (Ioan 13, 30).
In lumina te rusinezi de faptele tale rele, necuviincioase, pe intuneric nu te mai rusinezi, de aceea spunea Parintele Savatie ca se sting luminile in discoteci, pentru ca tanarul sa nu mai lupte cu rusinea. Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma (Romani 13, 12-13).
Ingerii luminosi locuiesc in lumina, iar demonii intunecati in intuneric. Si noi, ca si ei, locuim in lumina sau in intuneric, dupa cum sunt faptele noastre – ale luminii sau ale intunericului. De fapt, ele sunt mai mult fapte rele, fapte ale intunericului, caci ucenicul iubit, Sfantul Ioan, ne spune: Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele. Caci oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite (Ioan 3, 19-21).
Noi, crestinii ne rugam pentru luminarea mintii, ne rugam ca sufletul sa capete barbatie si luminare – ca sa faca si sa vada cele cuvenite; in Rugaciunile diminetii (de care uitam uneori caci… suntem grabiti) strigam astfel catre Mantuitorul: „Hristoase, Lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti pe tot omul ce vine in lume, sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca intr-insa sa vedem lumina cea neapropiata…”.
Lumina Invierii biruie intunericul, moartea si iadul. Din mormantul Domnului rasare Lumina, iar noi am raspuns chemarii urmasilor Sfintilor Apostoli (carora Hristos le spune: Voi sunteti lumina lumii – Matei 5, 14) cand au spus din tot sufletul lumii ce iubeste intunericul: „Veniti de luati Lumina!„. Si noi am luat Lumina! Bucurie mare in inima noastra caci poporul ce statea in intuneric a vazut lumina mare (Matei 4, 16).
Sa pastram aceasta Lumina in suflet, sa pastram curat luminatorul trupului – ochiul, caci de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! (Matei 6, 22-23).
„Intru lumina Ta, Stapane, vom vedea Lumina”, caci Tu ai spus prin dulcea si nemincinoasa Ta gura: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8, 12) si iarasi Eu, lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric (Ioan 12, 46).
Bucuria noastra: Hristos a inviat!
Laurentiu Dumitru-Hristos si tinerii
