Cât ne rugăm?6 min de citit

Odată l-am întrebat pe un copil de 16 ani:
 – Copile, Îl iubești pe Dumnezeu?
– Îl iubesc mult, Părinte, mi-a răspuns el spontan.
– Te rogi Lui regulat?
– Nu!, mi-a răspuns el cu sinceritate.
Acest tânăr nu putea înțelege contradicția care exista între cele două răspunsuri ale sale. Pentru că este cu neputință să-L iubească cineva cu adevărat pe Dumnezeu și să nu se roage Lui.
Apoi i-am spus:
 – Dacă ai un prieten foarte drag, oare nu te străduiești să afli chipuri de a comunica adeseori cu el și să discuți diferite subiecte? Nu este așa? Ia aminte, copilul meu, la numerele pe care ți le voi spune.

Un om care a murit la 70 de ani și-a împărțit anii vieții sale astfel: 15 ani a lucrat, 20 de ani a dormit, 2 ani a mâncat, 1 an s-a îmbrăcat, 9 luni s-a spălat, 7 luni s-a bărbierit, 2 luni și-a curățat dinții etc.

Ai observat ceva? Toate cele menționate mai sus sunt preocupări exterioare. Griji pentru trup. Însă atunci când te vei înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu totul diferită va fi socoteala pe care vei fi obligat s-o faci. Căci Dreptul Judecător te va întreba: „Câte fapte bune ai făcut și câte rele? Câte îndatoriri ți-ai făcut și câte nu? Câtă vreme te-ai rugat?” Într-un an inima ta bate de 36.792.000 de ori. Din acest număr uriaș câte bătăi I-ai dăruit lui Dumnezeu?
Așadar cât trebuie să ne rugăm?
 – Copilul meu, trebuie să știi că Dumnezeu nu socotește rugăciunea după durata ei, ci după râvna, dispoziția inimii tale. O rugăciune scurtă, însuflețită, fierbinte valorează mult mai mult decât una lipsită de vigoare, tipiconală, seacă, chiar dacă este îndelungată.
Ceea ce are importanță este râvna și dispoziția inimii. Citește rugăciunile de dimineață și de seară, dar să nu uiți ca pe toată durata zilei să-ți întorci gândul și inima la Dumnezeu. Binecuvântată va fi ziua ta, copilul meu, când primele tale gânduri le afierosești lui Dumnezeu. Și somnul îți va fi liniștit când, înainte de a te preda în mâinile Lui, îți vei întoarce iarăși gândurile tale spre El.
Nu-ți recomand să te rogi în pat. Dacă însă nu vrei să te rogi altfel, nu-ți întrerupe obișnuința. Dar cred că și tu nu vei considera atât de corect faptul să conversezi cu Dumnezeu și Domnul tău și să fii întins în pat. Nu-ți spun că poți păți, ceea ce mulți tineri pățesc, adică să nu apuci să-ți sfârșești rugăciunea și să te fure somnul.
Așadar, ca un tânăr cuminte, fă-ți rugăciunea de dimineață după ce te îmbraci și cea de seară înainte de a te dezbrăca. După aceea, când te vei întinde în pat, continuă să te îndeletnicești, dacă vrei, cu gânduri evlavioase și astfel vei dormi mai liniștit.
Știi acea zicală înțeleaptă care spune: „Nimic nu poate izbuti omul, dacă nu binecuvântează Dumnezeu”? Deci dacă zilele tale nu le începi cerând ajutorul lui Dumnezeu, cum aștepți fericirea?
Privește în jurul tău, copilul meu! Toate făpturile, fiecare în felul ei, se roagă și-L slăvesc pe preaînțeleptul Creator. Plantele își deschid florile și trimit la Tronul Creatorului lor mireasma însuflețitoare. Păsările, cu ciripitul lor dulce, pe cine altul laudă, în afară de Cel atotputernic?
Pentru El bâzâie albinele.
Pentru El zboară veselul fluture.
Pe El Îl slăvesc fulgerele cu strălucirile lor.
Pe El Îl laudă tunetele cu toată măreția lor înspăimântătoare.
Da! Întreaga natură se roagă cu căldură Aceluia, deși nu are „conștiința” a ceea ce face. Și tu, copilul meu, om cu voință liberă, vei refuză ceea ce natura necuvântătoare face cu promptitudine?
Cel mai frumos lucru pe care îl poți vedea în lume este omul care se roagă.
Aceste cuvinte sunt foarte adevărate. Cel care se roagă trăiește în altă lume. Respiră din belșug Harul lui Dumnezeu și însetează de apa cea dulce a prezenței dumnezeiești.
Ți-am spus mai sus, copilul meu, că întreaga natură se roagă. Rugăciunea adevărată este un privilegiu al omului. Numai omul poate în mod conștient să-și înalțe sufletul la Dumnezeu și să vorbească împreună cu El. Într-adevăr rugăciunea este o mare cinste pentru om. Ea constituie încă un element care îl face pe om să se deosebească de celelalte făpturi. Când mă rog, sufletul meu se află în exaltare. Mă inundă simțăminte cerești: bucurie, recunoștință, dragoste. Pe toate le simt în cea mai înaltă măsură. Așadar, cum să nu-L slavoslovesc pe Dumnezeu pentru acest dar minunat?
Cu aripile rugăciunii ajungem să ne bucurăm cu nesaț de aerul dătător de viață al prezenței dumnezeiești.
Rugăciunea este izvorul puterii pentru nevoința aspră care ni se pune înaintea noastră în fiecare zi. Când zbori cu aripile rugăciunii, ți se pare că te schimbi.
Fiul meu, când vor veni necazurile și te vor lovi ca furtunile furioase, cazi în genunchi și deschide-ți inima Părintelui tău. Iar după rugăciune vei vedea cât de schimbat ești. Vei vedea cerul albastru și marea se va liniști.
„Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui.
Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu ești și scăparea mea, Dumnezeul meu, și voi nădăjdui spre El”.
Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător.
Cu spatele te va umbri pe tine, și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca un scut te va înconjura adevărul Lui.
Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
De lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplarea cea rea și de demonul de amiază.
Cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Însă cu ochii tăi vei privi, și răsplătirea păcătoșilor vei vedea.
Că ai spus: „Tu, Doamne, ești nădejdea mea”; pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ție.
Nu vor veni către tine rele, și bătaie nu se va apropia de locașul tău.
Că Îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale” (Stihuri din Psalmul 90).
Aceste cugetări care umplu de mângâiere sufletul tău au fost scrise de acel mare și încoronat Psalmist și sunt un ajutor foarte bun pentru cei care vor să călătorească drept și cinstit în viață.
Și tu, copilul meu, cu siguranță ești unul dintre aceia. De aceea ai mare nevoie de Harul lui Dumnezeu, pentru care există numai un singur mod de  a-l dobândi. Rugăciunea.
Așadar, copilul meu, nu-ți lipsi neprețuitul tău suflet de răsuflarea cea dătătoare de viață, ci roagă-te, roagă-te cu râvnă, căci va veni mult dorita zi în care vei fi încununat cu cununa slavei.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments